Tessa Dunlop, britanică iubitoare de români, spunea că unii britanici se comportă ca în vremea comunismului la noi. Parțial are dreptate: pâra asta subiectivă este nocivă, moment numai bun să îl dai în gât pe vecinul tău pentru că nu îți place rasa lui, etnia ori ai avut ceva certuri cu el în urmă cu ceva timp.

Ce spune asta despre britanici? Ce spune asta despre oameni?

Oameni sunt ființe sociale și vor să facă parte din grup, să fie ăia “buni”, indiferent că acțiunile lor duc la genocid sau nu. Dacă ei sunt “buni” și “susțin societatea”, atunci vor urma indicațiile, vor pârâ pe cine pot, se vor conforma.

Tocmai conformismul ăsta duce la existența și perpetuarea unor sisteme dictatoriale prin lume, inclusiv derapaje majore gen Turcia sau Ungaria. Pentru că societatea se conformează la un anume “normal”.

Este OK să raportezi abuzuri, chestii ilegale, dar nu orice mișcare a vecinilor. Ce fac unii britanici în perioada asta raportându-și vecinii pe chestiuni subiective este semn că nici un popor nu este ferit urmările fricii, ale panicii. Inventează un dușman și societatea va fi gata să urmeze și cele mai tâmpite reguli pentru a lupta “împreună” împotriva acelui dușman.

Frica naște monștri. Dușmanii externi, reali sau nu, sunt mai ușor de scos în evidență și arătați cu degetul.

Ne este mai ușor să dăm vina pe “altcineva”, chiar dacă acel “altcineva” este o noțiune abstractă. Este bine când poți fii “bun”, ajuți “societatea” și te conformezi pârând vecinii. Repet, nu zic aici de cazuri vădit ilegale și periculoase.

Din fericire o mulțime de alți oameni, poliția și guvernul din UK nu au dus o campanie de pedepsire aspră a presupușilor “contravenienți” și au aplicat o politică a înțelegerii și comunicării, nu o politică a represiunii.

Dar asta ne spune câte ceva despre oameni: dă-le un motiv suficient de bun și vor susține măsuri represive, reguli care nu ar fi fost normale nici acum o săptămână-două.

Da, noi toți ne putem transforma în naziști, comuniști, fasciști dacă suntem împinși în direcția potrivită. Știind deficitul ăsta este bine să ne admitem greșelnicia și să facem ochii mari. Invulnerabilii pică primii.

În toată povestea asta apare întrebarea “de ce suntem la coada Europei?”. Adevărul este că sunt veacuri întregi de societate românească, de tipologie specifică “mioritică” numai bună de pus în ramă. Știm de la Iorga și de la Caragiale că românii aveau comportamentul ce îl vedem azi de mai bine de 100 de ani. Și asta era prin 1900. De două sute de ani suntem ceea ce suntem, cu bune și rele.

Un mod numai bun de a pune o oglindă în fața românului este să citești despre alte societăți sau să locuiești acolo. Am cumpărat cartea Watching The English a antropologului britanic Kate Fox și nu am fost dezamăgit.

Când citești cartea te întrebi cum fac românii când întâlnesc pe cineva nou, cum se comportă la ieșirea în oraș, cum reacționează la locul de muncă.

Kate Fox face o radiografie a englezismului, a modului de a fi al englezilor de la diferențele de clasă, la social “dis-ease”, o timiditate ieșită din comun ce îi face să pară reci în fața unui popor “latin” și deschis ca al nostru. Adevărul este că cele povestite în carte le văd în jurul meu la colegii britanici și o parte dintre lucruri le-am descoperit pe propria piele.

Așa am aflat despre cele 27 de sensuri ale cuvântului sorry și despre despre eticheta în metroul londonez.

Din carte am mai aflat cum se salută oamenii care abia se cunosc într-un pub, de ce britanicii se comportă ca niște animale sălbatice când merg în concedii, de ce nu este bine să contrazici un britanic atunci când spune ceva despre vreme. Cartea este o radiografie foarte ciudată a nației britanice și, desigur, nu găsește sursa comportamentului, dar măcar îl descrie.

Câteva lucruri ce le înveți din carte:
– sorry are multe sensuri și este spus ca un reflex
– please și thank you sunt alte expresii spuse din reflex
– nu sari niciodată peste rând
– dacă sari peste rând, vei da nas în nas cu modul pasiv-agresiv de-a fi al britanicilor și vei auzi mârâituri, primiri dramatice, oamenii de la rând vorbind între ei despre cât de rău este să sari rândul
– diferențele de clasă sunt ușor observabile: de la cuvintele folosite, la îmbrăcăminte, la comportament în genere
– când tocmai cunoști un britanic zici doar “hi”, dai mâna scurt și NU zici “nice to meet you”
– la fel, dacă abia cunoști un britanic, nu te prezinți, ci numele se dă la final de întâlnire și doar printr-o coincidență, nu ca ceva făcut cu intenție
– nu se discută despre salarii și cât au costat lucrurile, ci doar se dau contexte generale
– dacă ai cumpărat o casă scumpă, nu te lauzi, ci te plângi cât de mult a costat să redecorezi casa, cât de aiurea este starea casei, cât de multe alte ai avut de completat; este un fel de a te da mare, dar o faci plângându-te
– când un britanic te întreabă “ce faci”, singurul răspuns este “fabulous, great, awesome”; dacă ești extrem de obosit ori ai avut un necaz mare, atunci îți este permis să zici “fabulous, considering”
– singurul moment în care îți este permis să zici că ești “fine”, este când tocmai ți s-a amputat piciorul și tu simți că a venit sfârșitul lumii
– nu îți este permis să te dai mare, să vorbești deschis despre bani, să îți iei munca prea în serios și nici să faci excese
– legat de muncă “work hard, play hard” trebuie înțeles “în moderație”
– la pub nu lași bacșis, ci întrebi “and one for you?”, lucru ce înseamnă că îi dai o bere celui de la bar (el îți va lua banii de pe card și va bea berea din partea ta când are timp)
– la pub îți iei singur berea, nu ți-o aduce nimeni
– la pub nu îți este permis să dai dreptate colegului cu care te contrazici
– la metrou nu te uiți la oameni mai mult de o fracțiune de secundă

Sute de asemenea mici informații vei învăța din cartea lui Kate Fox. Vei înțelege de ce britanicul se uită ciudat la tine când zici ceva sau când te comporți într-un fel anume. Have fun

Pe orice plan te-ai putea uita corupția din România și-a făcut de cap și vorbesc aici de corupția de zi cu zi a omului simplu, dar și de cea a celor mari. Mirarea românului nu are limită, la fel cum nici prostia societății noastre nu are limită. De 200 de ani încoace România are aceleași boli ale șefiei, hoției, minciunii, ipocriziei, blamării altora și altele de genul.

Comunismul a scos la iveală o serie de probleme din societate și le-a exacerbat, dar nu le-a generat așa cum am crede. Ce vreau să zic? Spun că regimul comunist a găsit teren fertil aici, un popor care are ca motto “să moară capra vecinului”, și a făcut ravagii, ca o bacterie care a găsit o rană pe pielea ta și apoi te-ai ales cu o cangrenă. Corupția de orice fel din România și societatea, așa cum este ea construită, are o cangrenă care nu va fi rezolvată nici în câteva decenii.

Nu este un pesimism, ci doar o constatate realistă. Avem cunoștințe care ar fi putut tratate de boli rare sau periculoase aici, în țară, dar nu se poate asta din cauza banilor furați, miliarde ce s-au dus aiurea pe oameni de nimic. Bolnavii care ar avea nevoie de tratamente speciale trebuie să strângă bani din buzunarul lor pentru a mai trăi o zi. Asta este România de care, mirare mare, se miră tot românul.

Nu trebuie să te mire atunci când descoperi mizeriile care colcăie în societatea românească, ci trebuie să te motiveze să acționezi într-un anume fel. Eu am acționat și am plecat din țară. Sunt alții care pot pleca, dar preferă să tragă de vecinii lor ca să facă o societatea mai bună. Zic aici de proiecte gen Recorder sau Casa Jurnalistului și altele de genul. M-am hotărât să susțin așa proiecte, pentru că, altfel, nu am chef și energie ca să trag de oameni. Vorba aia, salvezi pe cine vrea să fie salvat și ajuți oamenii care merită să fie ajutați. Restul să stea în mocirlă.

Așadar, nu te mai mira, române, pentru că mirarea asta aiurea te face să arăți ca un babuin în călduri, care urlă ca descreieratul că nu găsește pereche. Dacă vrei să faci un lucru, atunci acela este să susții proiecte și oameni care vor să schimbe România în bine, cu banii, cu timpul sau cu energia ta.

Când se mai scriu reportaje legate de infracționalitatea în care sunt implicați asiatici, făptuitorii sunt numiți “asiatici” pe drept cuvânt, pentru că prin zona Africii de Nord, apoi Orientul Apropiat și spre India încolo vei găsi un amestec de popoare iar arabii sunt minoritari în Iran, de exemplu.

În situații în care auzi de “honor violence”, adică răzbunări în familie, vei auzi că cei care au făcut asta sunt pakistanezi. Întrebare: care este diferența dintre pakistanezi, indieni, cei din Bangladeș? Sunt toți în aceeași arie geografică, India fiind între Pakistan la stânga și Bangladeș la dreapta. Diferența este religia majoritară.

O perioadă bună cele trei țări făceau parte din subcontinentul indian, practic toți sunt indieni, dar Imperiul Britanic a hotărât, la un moment dat, să separe acel subcontinent în două tțări pe baza religiei și le-au dat 24 de ore ca să își aleagă țara: indienii care erau musulmani să plece în Pakistan iar hindușii să stea în India. Așa a părut Pakistan și Pakistanul de Est, acum Bangladeș.

Câteodată, gândindu-mă la faptul că teroriștii din UK sunt, în parte, pakistanezi, nu mă pot abține de la ideea că UK plătește acum pentru ambițiile colonialiste din trecut. Colonialismul a făcut mult rău și este blamat și atacat la tot pasul în UK și în Australia. De curând un angajat al metroului londonez pusese un mesaj pe o pancartă lăudând curajul colonialiștilor din Africa de Sud de prin 1855 când 100 de soldați au ținut piept cu 1400 de soldați zulu. Îți poți da seama de ce pomenirea unui asemenea eveniment poate trezi furie din partea cetățenilor.

În Australia zeci de mii de oameni au făcut manifestații împotriva colonialismului care a dus a diverse acte de genocid împotriva aborigenilor din Australia secolelor trecute. În așa context ai zice că toți cei care existau prin secolul al XVI-lea prin UK merită blamați pentru uciderile în masă ce s-au petrecut și pentru sclavie, dar existau și pe atunci grupuri de oameni care erau împotriva sclaviei, dar nu aveau puterea necesară creării unei schimbări în timp util.

Acum imperialismul sau colonialismul este o chestiune deloc de lăudat în UK, dar uite că a avut ca efect crearea unei Londre extrem de variate. Cred că sunt oameni din 200 de nații diferite aici, în top fiind britanici, indieni, pakistanezi, brazilieni, polonezi, africani, chinezi, germani, români și alții. Când am fost atacați de 5 indivizi pe 27 decembrie 2016 la orele 11 noaptea pe unul dintre podurile London Jubilee Bridges, de lângă London Eye, mi se părea că unul dintre atacatori este alb, doar că mulți asiatici sunt destul de deschiși la culoare și ușor de confundat seara, de exemplu.

Înveți multe stând în Londra și, printre altele, înveți să iei omul după faptele lui, nu după țara sau religia pe care o are.

Așa cum românilor nu le place să fie numiți țigani și cer străinilor să îi vadă ca indivizi de treabă, tot așa românii trebuie să trateze musulmanii, arabii, indienii, pakistanezii de la caz la caz. Am la muncă un musulman moderat care este mai om decât oricare creștin pe care îl avem în firmă, dar există și un alt musulman care nu mi-e foarte drag din cauză că e prea religios și îi făcea morală primului că bea o bere fără alcool. Iei oamenii caz după caz.

Un alt exemplu este o fostă colegă frumușică foc despre care aș fi spus ca este arabă, dat fiind că era din Iran. Adevărul este că, dacă îi spui unui iranian că este arab, atunci el vede asta ca o jignire pentru că majoritatea iranienilor nu sunt arabi, ci sunt perși. Arabii sunt minoritari în Iran.

La un moment dat colega a plecat, dar am rămas cu întrebarea legată de arabi și asiatici și uite că am descoperit filmul ăsta fain de la Geography Now despre Iran:

Și nu, colega nu avea văl sau chestii de genul. Era îmbrăcată cât se poate de modern, cu ghete înalte peste blugi, și nu discuta despre religie nicidecum. Iranienii sunt 62% perși, 16% azeri, 10% curzi, 16% altele printre care luri, balohi, arabi și alții.

Dacă stai un timp oarecare în Londra și înveți măcar cele scrise în articolul de față, atunci ești deja un om câștigat, mult peste majoritatea românilor care nu au ieșit din orașul lor și fac pe ei de frică atunci când văd un musulman bărbos.

Cei woke îți vor zice, uitându-se superior la coloanele de oameni care așteaptă să intre la metrou, că oamenii ăia sunt niște oi care tot ce știu să facă este să trăiască pentru a îmbogăți alți oameni și care merg ca oile de colo-colo în șir indian.

Am mai văzut o serie de filme din astea retardate, niște animații care deplâng calitatea de sheep a oamenilor. Ideea generală era că totul este prea organizat și că omul simplu are nevoie de liberate, nu să fie conform societății.

Ei bine, ce pierd wokerii din vedere este faptul că o societate organizată ne-a adus la dezvoltarea pe care o avem acum. Sistemele standardizare din inginerie și nu numai aka ISO sunt un exemplu clar de sistematizare de genul. Oamenii adoră libertatea, dar adoră și o structură și o ordine. Să zici că omul este o oaie doar pentru că merge zilnic la muncă înseamnă să fii un mic mare ignorant legat de simplele procese de zi cu zi: inima ta bate ritmic de mii de ori pe zi, în același fel.

Atunci când inima devine independentă și începe să bată aritmic tu ajungi la spital. Alt caz: trebuie să mănânci aproximativ zilnic. Totul în jurul tău urmează o activitate ciclică. De ce societatea nu ar avea niște reguli și activități de genul?

Dacă vrei să devii independent, liber, ai o serie de opțiuni printre care crearea unei firme profitabile, mersul în sălbăticie și altele de genul. Dacă toți am fi liberi, cine naiba ar mai munci pe planeta asta?

Prin comparație, românii merg cu 60-70 la oră pe zona dintre Făget și sensul giratoriu de la Independenței cu 13 Decembrie din cartierul Tractorul din Brașov. Și aud adesea plângeri de la șoferii din România că viteza maximă în oraș este prea mică. Hai, mai marș puțin.

Câți nervoși mi-a fost dat să văd la volanul rablelor amărâte din Brașov toți mi-au adus aminte de faptul că unii proști nu merită aerul ce îl respiră. Zic din nou: 35 de kilometri pe oră. Iar 50-60 la oră prin Brașov li se pare puțin.

Am mai zis-o de multe ori: tot prostul și săracul are mașină, cât de proastă, dar trebuie să aibă o rablă ordinară cu care să își mute hoitul de la casă către biroul la 1-2 kilometri distanță. Loază, mergi pe jos distanța aia, nu cu rabla aia ordinară cumpărată de la samsarii ce o aduc din Germania.

Mi s-a spus că aerul din Brașov este toxic comparativ cu cel din zona în care stau în Londra. Iar cei din Londra se plâng că aerul este prea toxic aici. De unde ai oare atât aer toxic în Brașov dacă nu de la rablele ordinare luate de toți săracii României?!

Ovidiu Eftimie zicea, în cel mai nou episod al podcastului ICR Podcast, că trebuie să vedem care sunt originile răutății neamului ăstuia. Ei bine, îți dau eu o origine: dorința asta idioată de a epata, de a te da cine nu ești.

În loc să te uiți la tine ce loază ești și cum furi oxigenul aiurea de pe planeta asta, îți iei o rablă ordinară, te dai mare cu trabuc în gură în pozele de Facebook, dar ești în bucătăria mă-tii, calci pedala la podea și aproape lovești pietonii pe trecerile de pietoni pentru că vrei să arăți că ai valoare. Fi-ți-ar valoarea a dracu’ să îți fie. De te-ar băga în pământ numai pe tine.

Un amic îmi zicea, zilele astea, că țiganii i-au stricat pe români. Eu zic că românii i-au stricat pe țigani: în loc să meargă încet cu căruțele românii merg tare cu rablele lor ordinare. Și să fim serioși, a-i zice cuiva să “nu se comporte ca un român” a ajuns o înjurătură mai mare decât aia cu “nu fi țigan”. Nu, ultima este un alint, prima este o înjurătură.

De sute de ani neamul ăsta s-a comportat ca o fiță ordinară și nu se vor schimba lucrurile prea curând. Atunci când vei vedea că se impune limită de viteză de 35 la oră în Brașov și se vor interzice rablele de pe străzile României, abia atunci vom vedea niște zori de zi, dar speranța este mică. Îi las pe Dorin Lazăr și pe Ovidiu Eftimie să îndrume lumea prin podcastul lor, ICR Podcast, către ceva meleaguri mai faine, măcar să descopere lipsurile neamului.

Eu am să stau deoparte și am să fac, în continuare, comparație. Cineva trebuie să ridice oglinda sus ca să vedem ce neam de dobitoci suntem. Auzi, 50-60 este viteză prea mică în oraș. Neamul tău de vitezoman care nu ai ce căuta la volan!

35. Nu mai mult. Loază.

Important în toată furtuna asta de postări și articole este faptul că s-a vorbit, din nou, despre umilințele la care sunt supuse femeile și despre cultura blamării victimei în societatea românească. Da, avem o cultură care dă vina pe victimă.

Exemple ale culturii ăsteia bolnăvicioase:
1. “Nu trebuia să poarte fustă scurtă dacă nu dorea să ie violată” Se ignoră aici faptul că tu nu ai voie să atingi o femeie fără voia ei chiar dacă merge goală pe stradă.
2. “Ce căuta la ora aia pe strada aia?” Pai, ia să vedem, a terminat târziu munca și omul merge pe acolo pe drumul spre casă. Nu el s-a înjunghiat de bună voie și nesilit de nimeni, ci tâlharul a avut treabă aiurea cu el.
3. “De ce a dat copiii la orfelinat?” Desigur, ar fi putut să doarmă în continuare cu ei pe prispa casei după ce jegul de soț o bătea pe ea și pe copii, dar a gândit că măcar copiii să stea la cald, nu ca ea la bătaie și la viol mereu.

Mai vrei exemple? Sunt multe cazuri în care abuzuri, la care au fost supuse femei sau bărbați ori copii, merg nespuse pentru că avem o cultură care dă vina pe victimă, nu pe agresor.

Iar eu asta văd în toață discuția despre #metoo: trebuie să mutăm atenția de pe victimă pe agresor și să ne aruncăm frustrarea și furia pe mizeria de om, femeie sau bărbat, care face abuzul. Nu pe victimă.

Jumătatea îmi povestește des despre tot felul de replici pe care le primeșțe de la brașoveni când merge cu bicicleta prin oraș. Nu se întâmplă nimic când sunt eu în preajmă din motive evidente, dar dacă merge singură mereu are ceva de povestit. Cine are o pereche pe care o ascultă sau o fiică pe care o ascultă știe că hărțuielile astea, mici și mari, se întâmplă zilnic. Iar societatea de la noi te învață să taci și să înghiți, că doar cine te crede și cine te ascultă.

Vremurile se schimbă și trebuie să ne concentrăm atenția pe agresor. Cum de ajunge să se comporte așa, de ce nu se face nimic împotriva lor, cine le ține isonul, cine îi protejează aiurea.

Indivizii care agresează oamenii doar pentru a se distra aka bully și agresorii sexuali sunt oameni care ALEG să facă asta în mod perfect conștient. Dacă te concentrezi pe victimă și o mai și învinuiești, atunci tu pierzi din vedere că agresorul a făcut ce a făcut din proprie alegere, perfect conștient.

Agresorul nu este doar un fel de mașinărie a răului care face rău pentru că așa știe. Agresorul este o ființă umană care ALEGE să fie o mizerie și alege să facă răul în bună cunoștință de cauză. Acolo trebuie lucrat: la identificarea agresorului și prevenirea actelor de agresiune din partea indivizilor de gen.

Accentul nu trebuie pus pe “de ce a mers pe acolo la ora aia”, ci pe “ce naiba făcea agresorul liber pe stradă”.

Mă uit la cât de des greșim ca oameni, la cât de multe rele fac alții și văd că sunt încă destul de multe șanse de revenire. Se va găsi undeva, cineva, un om din societatea asta care să te tragă de mânecă sau să te “civilizeze”.

Uită-te la salarii. Uită-te la câți oameni stau în chirii. Uită-te la câte miliarde de oameni sunt pe Glob. Ne-am ridicat împotriva naturii și ne-am dezvoltat mult dincolo de limitele unor animale care nu văd ziua de mâine.

Am construit o societate care are grijă de ai săi.

Pomeneam de salarii și chirii. De ce ai avea nevoie de mai mult decât de un loc de locuit, o grotă poate, și ceva de papa? Faptul că ne permitem mai mult decât astea înseamnă că societatea în care suntem nu ne sufocă, ne permite să fim oameni, nu simple animale.

Există posibilitatea alegerii, totuși.

În 2015 putem îmbunătăți societatea în așa fel încât să ajute mult mai mult oamenii care vin în urma noastră.

El a constatat că, istoric vorbind, oamenii au dat o improtanță tot mai mare rațiunii (emisferei stângi) și au neglijat tot mai mult intuiția (emisfera dreaptă). Pornind de la aceste idei el desenează o imagine generală a societății în care trăim. M-am uitat pe nerăsuflate la micul documentar animat creat de către RSAnimate pe baza a ceea ce a zis Iain McGilchrist.

Cum nu sunt tocmai cel mai răsărit când vine vorba de logică și de observarea tabloului de ansamblu (am mai degrabă spirit tehnic) pot spune că am urmărit filmul de mai jos cu toată atenția. Fă-ți curaj și vezi și tu lumea puțin diferit față de cum erai obișnuit.