Eu sunt propriul meu erou

i am heroEu sunt propriul meu erou. Cum vine asta? Pentru că eu sunt personajul principal din viața mea. Deciziile pe care le iau în legătură cu mine și acțiunile mele îmi dictează drumul pe care merg. Cum spunea un prieten de-al meu: sunt ceea ce gândesc.

Interesant cum, atunci când mai joc vreun joc video în care mi se dă ocazia să aleg, aproape întotdeauna aleg ca alt personaj să fie eliminat, și nu al meu. Orice am crede și oricât de mult ne-am plânge de noi înșine păstrăm în noi un bagaj de amor propriu. Într-un mod curios, atunci când suntem puși în fața unor situații extreme, vrem să trăim, vrem să ne bucurăm în continuare de văicărelile noastre despre noi înșine. Sunt oameni în lumea asta care nu vor ajunge la capătul zilei pentru că vor fi răpuși de foame, boală sau chiar împușcați. Și ei știu asta…

Iar noi, cei din ”lumea civilizată”, suntem bucuroși că reușim să ”supraviețuim” unei alte zile în care am avut ce bea, ce mânca și niște prieteni care să ne dea o vorbă bună… Gândindu-mă la asta, parcă nu mă mai simt eroul meu. Eu sunt doar eu. Criza de identitate a multora și starea de lucruri de astăzi este bine redată în articolul “The Golden Age of Giving UP” a lui Geleven11, designer, mic filosof și prieten bun de-al meu.

Geleven11 lansează ideea că oamenii ar putea fi comparați cu niște bagaje pe care trebuie să le cărăm pentru o perioadă. Ce facem când bagajul este greu? Relațiile dintre oameni sunt asemuite cu niște sfori la capetele cărora sunt oameni. Dacă unul renunță la capătul lui așa vei face și tu? Te invit să citești întregul articol aici. Îmi place licărirea de speranță de la finalul mesajului.

Lucrul curios cu viața este că evenimentele se întâmplă. Adică, nu te întreabă nimeni care este părerea ta. Evenimentele se întâmplă și doar o mică parte te invită să ai un rol în ele. O vorbă mare spune: nu contează ce ți se întâmplă, contează cum te comporți într-o atare situație. Impactul evenimentelor asupra unei persoane dau valența de ”bine” sau ”rău”. Atunci, cum pot să fiu și să mă simt ca propriul meu erou? În primul rând faci un bilanț al situației tale, ca Geleven11, apoi îți faci un parcurs cu un scop, cum este redat in articolul ”Visualizing your Goals” a lui M. B. Herrera.

Prof. Herrera face un studiu al scopului – un rezultat specific pe care îl dorim îndeplinit într-un viitor dat -, apoi face distincțiile dintre scopuri și așteptări, dintre scopuri și visuri și dă niște sfaturi în legătură cu organizarea lor.

Aceste bloguri le vizitez cât de des pot și pot spune că sunt pline de inspirație. Ca să putem fi cu adevărat eroii cuiva trebuie mai întâi să fim în stare să ne ajutăm pe noi înșine. Și putem face asta ascultând de un sfat bun așa că citește cele două articole și bucură-te de viață.


Trackbacks/Pingbacks

  1. Discuții la o bere « Tehnologie și optimism - 20. Nov, 2010

    […] jucăușe, sau cu ce idei îmi vin în legătură cu viitorul tehnologiei sau recitesc diferite păreri ale mele despre blogging și calitatea […]