Fugi

fuga-imagine-de-la-motrunningcompany-com

motrunningcompany.com

Articolul de față este o încercare de a crea un text de proză ca participant la un concurs de profil. Orice asemănări cu persoane, locuri, fapte sunt pur întâmplătoare.

Dacă îți place cum am prezentat ideea de bază te invit să mă votezi. Mai multe detalii găsești la finalul textului. Lectură însprâncenată.
 
 

***

Diana începuse să se împace cu ideea că va petrece câteva zile la Frunzești, unde bunica ceruse cu atâta ardoare să își vadă întreaga familie. Simțea că i se aproprie sfârșitul. Ce-i drept, de când se știa Diana pe fața pamântului bunica ei tot se ducea, dar de data aceasta părea că este pe bune. Nu știa de ce, dar nu s-a simțit niciodată atrasă de satul bunicilor și, de fiecare dată când toți mergeau acolo, ea își făcea de lucru pe la mătușa ei, în celălalt capăt de țară.

Trenul își mărise viteza, cu toate că iarna era de așteptat să meargă asemeni unui melc. Compartimentul gol, așa cum și-l alegea adesea, îi permitea Dianei să și petreacă timpul gândindu-se la toate cele. Fără să își dea seama și-a sprijinit capul pe marginea geamului și a adormit. Tada-tada, tada-tada, tada-tada… sunetul trenului era ca o mantră ce te făcea să aluneci în lumea viselor.

Acel vis. Din nou. Diana fugea cât o țineau picioarele, fără să vadă măcar unde o duc picioarele. Nu se uita înapoi, dar auzea o voce în spatele ei care o striga. Nu știa de ce o striga, dar știa că trebuia să fugă. Inima îi bătea să îi sară din piept, plămânii o ardeau. Zăpada, cât de mult ura zăpada. Peste tot zăpadă, prea albă, rece, neprimitoare. O licărire de lumină reflectată de zăpadă a orbit-o pentru un moment. De nicăieri a apărut o creangă care nu știa să facă altceva decât să o împiedice și inevitabilul s-a produs. În cădere se imagina cu fața acoperită de zăpadă….

– Bună ziua, o trezi vocea controlorului. Biletul dumneavoastră! Diana îi oferi biletul gândindu-se la ce a visat.

Cât a mai rămas din drum l-a petrecut rememorând visul pe care îl tot avea de ani buni încoace. Visa mereu că fuge și că nu se mai oprește. Visa aceeași zăpadă, aceiași copaci și același drum. Și visul se termina mereu la fel: căzătura. Nu putea ști ce înseamnă acel vis. “E de bine””, îi spusese o prietenă. Avea legătură cu faptul că făcea sport și fugea kilometri întregi până la epuizare?

– Comuna Frunzești, se auzi vocea controlorului. În stație o aștepta Mugur, vărul ei cel mai bun și polițist în comună. Câte mere și ouă furaseră cei doi de la vecini în copilărie Mugur lua mereu vina asupra lui. Se considera un protector în toată regula. Atitudinea aceasta i-a prins bine și a ajuns, ca adult, să fie respectat de oamenii satului.

După saluturile de rigoare au mers către casa bunicii. Cei mai mulți se prezentaseră ca la raport la poarta “bunilor” iar doi veri mai îndepărtați începuseră să se simtă ca acasă și și-au tras vinul mai aproape. Diana nu simțea nici o atracție față de casa aceasta. Ce nu era în regulă în imaginea aceea?

– Draga mamii, o întâmpină cu o voce domoală bunica, știi că tu ești o fată specială, nu? Mama ta e foarte mândră de tine. Mi-a zis că ești la facultate și că vrei să devii afacerist. Numa’ lucruri bune și eu îs mândră de tine. Dar mă doare că nu te-am văzut de mai bine de 13 ani. Ce s-a întâmplat, draga mamii?

– Nu știu, Buni. Cred că m-am speriat prea tare de câinele vecinului, încropi ea o minciună. Adevărul este că nu știa de ce nu îi plăcea să vină. Pur și simplu nu îi plăcea și pace. Dar, măcar de data aceasta își luase inima în dinți. Discuția continuă câteva ore bune în seară, cu amintiri depănate, cu aventuri ale vieții povestite de Buni în toată spendoarea cu care pot fi acoperite de oamenii în vârstă atunci când își amintesc lucrurile trecute.

Era deja șapte seara. În mod normal la această oră ai parte de foarte multă lumină, dar nu iarna. Diana își adusese aminte de Iulia, prietena ei cea mai bună din copilărie, și aflase de la Mugur că este măritată în satul vecin. Nu a acceptat propunerea lui de a o duce cu mașina cei câțiva kilometri care despărțeau satele. Dacă vroia, Diana putea parcurge distanța asta la trap, fără să transpire măcar. Seara se arăta cât se poate de promițătoare, frigul era suportabil iar norii începeau să facă loc lunii.

Drumul ducea printr-un pâlc de copaci și ea își aduse aminte de discuțiile dintre două fete care erau prezente și ele la marea întâlnire. Zvonurile care circulau spuneau că, în urmă cu ani buni, câteva fete au dispărut, dar ziua, tot prin aceeași zonă. Își zise că în zilele noastre este mai sigur pe acel drum și își continuă călătoria. Cine era acel bărbat care i-a zâmbit așa de frumos la ieșirea din sat? Avea impresia că îl știa de undeva și nu își aducea aminte de unde să îl ia.

Lovitura puternică, primită în moalele capului, nu i-a dat voie să își termine gândurile. Ecoul sunetului loviturii parcă se repeta la nesfârșit. Leșinul nu a durat mult și, când și-a revenit, nu se simțea în stare să miște în nici un fel. Cineva o trăgea de picioare prin pădure. “A naibii zonă sigură” își zise ea. Crengile îi loveau fața, dar durerea de la cap era prea mare să mai simtă altceva. “Da’ grea mai ești, ștoarfa dracu!”, ripostă bărbatul care o ținea strâns de picioare. Se simți trasă peste un șanț și leșină pentru a doua oară.

Când și-a revenit și-a stăpânit cu greu icnetele de durere. Simțea până în măduva oaselor răceala mesei pe care era pusă și legată la mâini și la picioare cu bandă adezivă. Pesemne că nemernicul nu avea curajul să înfrunte o femeie față în față. Pe pereți se vedeau tot felul de poze cu fete tinere, până în 10 ani. A simțit cum îi revine speranța când și-a mișcat mâinile și picioarele. Numai de ar avea ceva mai mult timp și ar reuși scape din strânsori…

– Diana, nu mă mai cunoști? Tonul jovial al bărbatului, în condițiile date, indica un mare defect psihic. “Te-aș cunoaște cu gâtul tăiat” a fost primul gând al tinerei, dar nu știa cine este. Stai, parcă…

– Ne-am întâlnit aseară la ieșirea din sat și nu m-ai recunoscut, continuă pe același ton bărbatul. Privirea descumpănită a Dianei îi spunea totul. Nu îl recunoștea. Nu mă recunoști, nu-i așa?

– Dă-mi drumul, reuși Diana să murmure câteva cuvinte, cu toate că avea banda lipită pe toată gura. Bănuia ce avea să se întâmple și era hotărâtă să facă orice să scape de el. Uitându-se la el nu credea că va profita de ea și că apoi o va elibera. Individul părea venit din iad. Dacă erau lucruri care îi erau cele mai urâte pe pământul acesta atunci violatorii și criminalii erau cap de listă. Nu își dădea seama cine este individul din fața ei, dar toată ura de care putea fi capabilă i se vedea în ochi.

– O înlocuiam pe învățătoarea voastră la școala primară, se confesă individul. “Nenea Dan”, suplinitorul doamnei învățătoare, era un om inimos și zâmbăreț. Cel din fața Dianei avea același chip, dar nu arăta nici pe departe a fi omul din urmă cu mulți ani. Am avut mereu o slăbiciune pentru tine, continuă el, și așa te-am adus aici și am petrecut un timp frumos împreună. Dar, tu m-ai părăsit. Uite, era iarnă, ca și acum.

Brusc, mintea Dianei începu să ruleze acel vis pe care îl avea de atâția ani. Fuga, zăpada, omul care o striga, frica, toate s-au întâmplat aievea, nu a fost un vis. Își aducea aminte de discuțiile de psihologie avute cu prietenele ei despre refularea unor amintiri și cum zicea că ei nu i se poate întâmpla așa ceva. Își aducea aminte de ce nu a avut multe prietene întreaga viață, de ce a preferat să stea mai mult singură, de ce nu s-a putut atașa de satul bunicilor, de ce nu se simțea bine în nici o relație amoroasă, de ce… Trebuia să scape, neapărat.

– Mă duc să aduc o foarfecă, spuse “Nenea Dan”, ducându-se într-o cameră alăturată unde fluiera un cântec vesel. Pesemne, avea de gând să folosească foarfeca pentru a-i tăia hainele. Diana și-a aruncat privirea în jur și a văzut pe cealaltă măsuță un cuțit. Observă în acele secunde că este legată cu mâinile la față și că nu este priponită de masă. Nemernicul credea că va fi o pradă ieftină. Nu i-a fost greu să se dea jos și să ajungă în pași săriți la masa vecină.

Lumânările din colțurile camerei aruncau raze sinistre peste pozele cu fetițe, probabil cele care au fost date dispărute de ani buni. Tocmai când termina de tăiat banda de la mână Dan și-a făcut apariția în cameră. Diana nu s-a mai uitat că este legată încă la picioare și i-a infipt cu toată forța cuțitul în coapsă, căzând lângă el. Nu i-a dat drumul cuțitului, știind că este singura ei scăpare. A scos cuțitul printr-o răsucire puternică și și-a tăiat banda de la picioare.

Știa de la cursurile de prim ajutor că, dacă nimerești artera femurală și nu este blocat fluxul de sânge în primele zece secunde, omul își poate lua adio de la viață. Dar n-a fost să fie. Dan s-a ridicat în picioare și, cu o privire de om turbat, a răcnit cât l-au ținut plămânii: Diana, te omor!

Tânăra a fugit în camera alăturată unde, cu greu, a găsit ușa pentru a ieși. Casa era construită mai degrabă ca un adăpost subteran și doar un loc de tăiat lemne în zona ușii trăda faptul că acolo putea locui cineva. Uitându-se în față recunoștea la perfecție drumul. Era drumul pe care fugise de atâtea ori în visele ei. A aruncat cuțitul și a început să fugă. Un strigăt din spatele ei o făcu să se uite înapoi și să încetinească pasul. În acel moment coada de lemn a unui topor mic o lovi razant în zona capului, suficient încât să o dezechilibreze.

Nu putea renunța, nu acum. Rânjetul de pe fața criminalului se vedea din ce în ce mai bine.

Năucită încă de lovitură, Diana a început să fugă. Din ce în ce mai tare. Nu mai conta durerea de cap și frica. Diana fugea cât o țineau picioarele, fără să vadă măcar unde o duc picioarele, știa deja drumul. Nu se uita înapoi, dar auzea o voce în spatele ei care o striga. Știa de ce o striga, dar mai știa că trebuia să fugă. Inima îi bătea să îi sară din piept, plămânii o ardeau. Zăpada, cât de mult ura zăpada. Peste tot zăpadă, prea albă, rece, neprimitoare. O licărire de lumină reflectată de zăpadă a orbit-o pentru un moment. A reușit să ocolească la momentul potrivit creanga apărută în față. Și fugea cât o țineau picioarele…

Acum își aducea aminte de ce nu îi plăcea să meargă la petreceri, de ce nu avea prea mulți prieteni, de ce era o fire retrasă, de ce ura atât de mult acele locuri. De ce? Întrebarea aceasta a bântuit-o toată viața și abia acum înțelegea rostul ei. Găsise răspunsul la cea mai dificilă întrebare din viața ei. Plângea de supărare că răspunsul a fost atât de groaznic și pentru că pierduse legătura cu atâția oameni care îi arătaseră că țineau la ea.

Cei câțiva kilometri au fost ca o eliberare și a ajuns destul de repede la primele case ale satului. Două bătrâne i-au sărit în ajutor și au dus-o în casa lor. Cu răsuflarea tăiată Diana le-a spus pe scurt ce s-a întâmplat și că are nevoie de Mugur să o protejeze. Vestea s-a răspândit foarte repede în tot satul și curând bărbații satului îl căutau cu parii pregătiți. Mugur a cerut să fie trimise echipaje suplimentare în zonă și a plecat spre adăpostul lui Dan. Explicațiile Dianei i-au dus exact la locul potrivit, dar nu a fost nimeni de găsit.

Dan, acel criminal ascuns în haine de suplinitor, fugise fără să reușească să strângă prea multe lucruri. Unul dintre bărbații veniți în sprijinul lui Mugur și-a recunoscut fata dispărută în una dintre poze. Ura, mânia, supărarea adunată peste ani au ieșit la suprafață printr-o promisiune de a-l ucide pe netrebnicul care îi furase, lui și soției lui, fericirea. Lumina ochilor lui avea să fie răzbunată, chiar dacă trebuia să îl caute și la celălalt capăt al pământului.

Căutările au durat câteva zile bune. Sute de polițiști, jandarmi și săteni îl căutau cu înfrigurare pe criminal. Nu putea fi departe. Diana era internată deja de două zile la spitalul din cel mai apropiat oraș când Mugur i-a adus vestea că l-au găsit pe individ și că a si-a plătit datoria față de lume.

– Cum așa? Diana era nelămurită și se bucura că, în sfârșit, una dintre mizeriile societății a fost prinsă.
– Hai să ne uităm la știri și te vei lămuri. Ochii lui Mugur îi zâmbeau în timp ce el îi spunea că totul va fi bine.

Știrile, difuzate ca de obicei la ora de maximă audiență o prezentau pe reporterița care relata agitat finalizarea căutărilor: “Numitul Dan D., fost suplinitor al școlii generele din comuna Frunzești, care a ucis mai multe fete de-a lungul a câtorva ani, a fost găsit mort în această după-amiază. Se pare că, în încercarea de a fugi de cei care îl căutau, a căzut într-o râpă și a nimerit într-o creangă ruptă. Creanga i-a pătruns abdomenul și l-a ținut suspendat, fără șansa de a mai scăpa viu. Paramedicii ne-au spus că a avut parte de o moarte lentă și dureroasă.

Între timp, cercetările continuă iar surse din cadrul investigatorilor ne-au spus că dovezile duc la conlucia că mai este o persoană implicată… ”

Diana era bucuroasă că, în sfârșit, totul s-a terminat. Știa răspunsul la întrebarea “de ce?”, dar de acum rămânea întrebarea “ce?”. Ce să facă mai departe?

***

Acest articol participă la concursulLeacuri băbeşti pentru urticarie mentală!(link spre pagina concursului), organizat de Pioneza Dintre Fese (link spre blogul pionezadintrefese.ro)

. Dacă ți-a plăcut povestioara, nu uita să intri pe pagina concursului și să mă votezi!


20 Responses to “Fugi”

  1. Holy shit mother fucker Saw123456 5oclocknews…bine frate, misto. Ce cafea aproape? Palinca, vrei sa spui!

    • Manuel Cheța 04. Jan, 2011 at 17:22

      Ohoo, de cand nu am mai atacat o palinca. Poate imi aduce taica-miu, ca vine din Apuseni in vizita. Dupa ce bei o palinca, vorka e ca apa de ploaie. :)) Multumesc de vizita si de apreciere. Astept articolul tau.

  2. Pentru un blogger activ, oportunitatea ideala de a imbina placerea cu afacerile o constituie publicitatea prin intermediul blogurilor: scrii de placere si esti platit pentru opiniile tale. Blog Money iti poate asigura un venit continuu, fara a te priva de confortul caminului tau.
    Tot ce trebuie sa faci este sa accesezi acest link si sa-ti faci contul potrivit !!!
    http://aff.blogmoney.com?aid=2250&acid=187

    Mult succes !

  3. articolul scris de Cheta Manuel este cel mai reusit. Il votez

  4. offtopic: mie mi-au blocat blogu. Nu stiu de ce. Am o arhiva, de la un blog mai vechi – tot al meu. Nu imi dau seama cum trebuie sa fac ca sa o pun pe noul blog. Intelegi ce vreau sa spun? Art de la superblog.. nu stiu daca mi le voi mai recupera. Ma poti ajuta?

    • Manuel Cheța 04. Jan, 2011 at 17:42

      Ptiu, tocmai asta e problema cu blogurile gratuite. Exista sansa sa ti le inchida. Trebuie sa ma informez sa vad ce metode de contact exista. Contacteaza-ma pe email si iti trimit ce detalii gasesc. Sorry sa aud asta.

    • Manuel Cheța 04. Jan, 2011 at 17:55

      Uite cateva detalii aici: http://en.forums.wordpress.com/topic/help-deleted-blog?replies=7 . Ei zic ca nu ti se sterge blogul decat dupa ce ai fost avertizat de 3 ori si dupa ce ai dat clic pe un link de verificare din mail. Sau poti lua legatura direct cu echipa la adresa asta: http://en.support.wordpress.com/contact/. Sper ca ajuta putin si pe altii. Un detaliu important> ORICATE upgrade0uri platesti, tot hosting gratuit este si, cu toate ca platesti acele upgrade-uri, tot risti sa iti fie sters blogul de catre ei PENTRU ORICE MOTIV.

      Trebuie sai grija ca blogul se sterge foarte usor din dashboard. Daca te-ai dus la Tools-> Delete Ste este game over. Sper ca nu este cazul.

  5. Interesant text. Se vede c-ai scris dintr-o bucată și n-ai mai trecut a doua oară peste text. Ți-au scăpat astfel destule greșeli. Faptul nu e foarte grav în sine, dar asta poticnește cititorul pe parcursul lecturii. Povestea e bine închegată și ritmul ei e captivant. Poate o atare temă s-ar fi cerut dezvoltată ceva mai mult, ca să evite capcana unei liniarități a acțiunii. Cu nițică șlefuială, textul ar câștiga în atmosferă, mai ales la scena fugii prin pădure. Ca notă, ezit între un 8 și-un 8,5.

    • Manuel Cheța 04. Jan, 2011 at 21:11

      Oooo, eu zic ca este nota mare si cred ca puteam face mai bine. E adevarat ca incepusem sa ma plictisesc la un moment dat. Greseala mea a fost ca am scris totul dintr-o bucata, fara sa fac mici capitole pe care sa am timp sa le slefuiesc. Am corectat greselile, sper sca nu mai sunt. Mai arunc o privire. Trebuie sa tin minte sa nu mai scriu totul odata ca sa reusesc sa obtin niste fecte mai bune. Multumesc de apreciere.

  6. Daca-ti spun ca am vrut sa fug,ma crezi? Serios,am fugit intr-una de liniaritate in literatura,de pace si prietenie,de finaluri previzibile,aproape intotdeauna lipsite de realism.Nu stiu,e ceva acolo,in text care-mi da senzatia de prefabricat.Fuga ta peste text,devine la un moment dat goana dupa un sfarsit ca la cinematografele de cartier din anii 60,neaparat corect pentru societate si cu happy end.Tot din pricina goanei probabil, ai aspirat la repezeala anumite litere si semne de punctuatie,absolut obligatorii daca vrei sa convingi in continuare ca esti un apasat condei,purtator permanent de inspiratie.Nu am simtit bucurie in scrierea ta,nu m-ai facut sa te individualizez ca opinie,esenta literara,talent.As putea sa constat c-ai scris un fel de compunere asamblata in fuga,desigur,dupa vreun episod din miile de policier-uri care ne infunda tubul catodic day-after-day.As putea dar n-o fac! Pentru ca stiu ca esti un individ inteligent,pentru ca sunt sigur ca nici tie la recitire nu-ti vine sa te lauzi prea tare,pentru ca,si acum atentie,sunt sigur ca vei performa mult peste ce ne-ai aratat aici in urmatoarele posturi din concurs si nu numai.
    Iti multumesc pentru participare dar,si chiar sunt foarte sincer,nu vreau doar sa participi,vreau sa castigi!

    • Manuel Cheța 04. Jan, 2011 at 21:20

      Multumesc pentru apreciere si pentru sustinere. Sunt adeptul lniaritatii, probabil asta este si un defect comportamental, sunt previzibil. Stiu ca liniaritatea nu este tocmai cel mai potrivit lucru in crearea unei povestiri, dar, muncind in politie, am avut ocazia sa vad prea multe finaluri proaste. Vreau sa cred ca se poate mai bine, de aceea eu vreau si lupt pentru finaluri bune.

      Bineinteles ca nu se poate mereu, dar nimic nu ma impiedica sa sper la un sfarsit bun. nu era greu sa scriu ca Diana va muri si ca, de fapt, Mugur va fi cel care il va rani pe criminal. Zic ca il va rani, pentru ca Dan scapa si “traditia uciderii” continuata de Mugur care descopera adapostul si adopta comportamentul ucigasului. Puteam, dar nu am vrut.

      Ce-i drept, influenta filmelor de actiune pe care le vezi la TV a avut un mare rol. Eu nu sunt adeptul intelesurilor mepatrunse ale existentei sufletului si a nazuintei umane, de aceea prefer filme ca Transformers 2: actiune, efecte vizuale, intriga slaba si multe explozii 😀

      Dat fiind ca este prima incercare de a scrie ceva care tine cu adevarat de beletristica imi dau nota maricica (in afara greselilor de punctuatie si altele). Voi avea materiale mult mai bine prelucrate pentru probele urmatoare. Multumesc.

  7. Desigur am uitat ce era mai important, dar revin hotarat:

    ai de la mine 3 STELE pentru incurajare.Hai ca poti sa fii tu insuti !

    • Manuel Cheța 04. Jan, 2011 at 21:21

      Trei stele e foarte bine pentru inceput. Am sa lupt pentru 5 stele pentru ca pot face mai multe,daca stau suficient de mult sa rumeg ideile.

  8. ti-am dat mail, astept raspuns. am luat adresa de la contact.

    • Manuel Cheța 04. Jan, 2011 at 22:14

      Am primit mailul. Iti trimit raspuns inapoi. Lucru bun totusi, ai baza de date ok.:D

Trackbacks/Pingbacks

  1. Fugi - Ziarul toateBlogurile.ro - 04. Jan, 2011

    […] Fugi Tue Jan 04, 2011 14:49 pm Articolul de față este o încercare de a crea un text de proză ca participant la un concurs de profil. Orice asemănări cu persoane, locuri, fapte sunt pur întâmplătoare. Dacă îți place cum am prezentat ideea de bază te invit să mă votezi. Mai multe detalii găsești la finalul textului. Lectură însprâncenată. […]

  2. CONCURS - Leacuri băbeşti pentru urticarie mentală! | Pioneza dintre fese - 04. Jan, 2011

    […] Fugi (autor Manuel Che’a) […]

  3. Tweets that mention Fugi « Tehnologie și optimism. Blogul. -- Topsy.com - 04. Jan, 2011

    […] This post was mentioned on Twitter by Nebuloasa Blonda, Cheta Manuel and Cheta Manuel, Cheta Manuel. Cheta Manuel said: Fugi: http://wp.me/pYWxX-1cD […]