Cum văd eu concursurile online

Când participi la un concurs pentru că îți place și știi că poți aduce valoare, atunci te apreciez pentru asta. Când, însă, scopul tău este să sari din concurs în concurs sau participi mereu la concursuri de nimicuri mă lipsesc de tine.

Tudor mi-a trimis o leapșă despre concursuri în care el dorește să afle părerea mea despre concursurile online și cum cred că ar trebui să se desfășoare concursul perfect. Detalii despre leapșa pornită de la Dumi aici.

Nu sunt participant la concursuri. Am participat la SuperBlog unde am pus mâna pe premiul cel mare de 2500 de dolari (coco, cum zice GCM) și apoi la RoblogFest unde am luat anul trecut Locul 2 la categoria Cel mai popular blog. Și cam atât.

În condițiile în care scriu doar un articol pe zi pe acest blog, nu mă bucură enorm să particip la concursuri. Și nici să particip la orice fel de concurs. Dacă este să zic un lucru acela ar fi: când ești la început merită să cochetezi cu ideea asta, ba mai mult chiar este indicat să intri în cursa SurperBlog și vei descoperi dinamica online-ului.

Dacă vrei să vezi cum sunt oamenii în online mergi acolo unde se împart bani/pișcoturi la tot felul de concursuri. Vei descoperi că nu toți care au blog sunt și bloggeri (vorba nu e a mea, e a unui om puțin cam frustrat pe nume Julien), dar mai mult decât atât trebuie să bagi la cap că trebuie să oferi și să vinzi valoare. Lucru greu pentru mulți.

Dumi zice că nu mai sunt oameni care să își servească așa de des lepșe pentru că le este frică să dea link. Motivul nu are temelie, orice ai zice. Oamenii pur și simplu vor să își vadă de colțul lor. Cu cât înaintezi mai mult în ciudata carieră de blogger descoperi că trebuie să te concentrezi tot mai mult pe proiectele tale (în Social Media Brașov vei descoperi oameni care mai au câte ceva proiecte pe lângă blogul personal) așa că timpul și energia sunt investite acolo, nu în lepșe sau concursuri.

Despre concursurile în blogosferă. Aici vreau să trasez o paralelă cu campaniile online și să pomenesc de fenomenalul Blogatu, care trebuie apreciat pentru ambiția și perseverența lui. Cele două calitați sunt egalate numai de nesimțirea omului care ar jigni termenul de pișcotar. Scriu asta pentru că oamenii care sunt angrenați în tot felul de concursuri/campanii cu “premii sigure” să nu se asocieze cu el. Mă convinsese anul trecut, după mai multe mailuri să particip la promovarea unui produs prin intermediul unui concurs. Premiul: un stick.

Am participat ca să văd ce om este și să scap de emailurile lui. Îmi părea rău să îi trimit mailurile în spam când îl vedeam cum se milogește. Acum nimerește constant în spam. După ce am scris articolul mi-a zis că va trimite “cadoul”. Nici azi nu a venit. Când, după vreo o lună, ne-am văzut la Webstock 2011 și i-am pomenit de asta a dat vina pe evoMag, “că ei trebuiau să trimită”.

De curând a trimis mailuri pe bandă rulantă la bloggerii brașoveni cu campania miniPrix. Pe nimeni nu a interesant. Merge pe același model că “un cadou dacă scrii”. Nu mă interesează cadourile tale, Blogatule. Așadar, ori ești în stare să vii cu banii jos la bloggerii brașoveni ori miniPrix să ia legătura cu noi direct și vom vedea dacă și în ce condiții facem reclamă. S-a înțeles?

Greșeala pe care o fac unii bloggeri este să meargă pe vorbe. “Cadouri”, promisiuni și alte povești. Nu facem treburi din-astea. Că este vorba de campanie online sau concurs trebuie să mergi pe lucruri sigure și să se știe limitele. Și, mai presus de toate, acel blogger/companie care face aceste concursuri să fie gata să își onoreze promisiunea, nu să paseze responsabilitatea.

Concursul perfect în online este acela în care tu poți avea încrederea în organizator. Că are juriu sau merge pe voturi, vrei să știi că cel care face concursul este un om pe care l-ai recomanda prietenilor.

17 Responses to “Cum văd eu concursurile online”

  1. Mda… toate articolele acestea merita adunate si publicat un e-book cu titlul: Concursuri Online – de la bloggeri citire.

    • Manuel Cheta 01. Jun, 2012 at 09:46

      Sa stii ca. Au concursurile frumusetea lor, dar trebuie sa gasesti omul si ocazia.

  2. Manu, ai organizat vreodata un concurs?

    hai sa iti zic eu, din experienta de agentie. Orice concurs ai organiza, oricat te-ai gandi la mecanism ca sa fie cat mai transparent totul, mereu o sa fie oameni care or sa comenteze ca nu au fost alesi castigatorii pe buna dreptate, ca sigur juriul stia dinainte pe cine trebuie sa aleaga, ca ala si ala a fraudat voturile, ca nush care il stia pe nush care, si ca asa a castigat.

    Nemultumiti vor fi intotdeauna.

    Eu zic asa: sa participi doar la concursurile care au o tema apropiata cu ceea ce scrii tu. Sau sa modelezi cumva articolul ala incat sa nu iesi din tiparul articolelor zilnice. Altfel, nici nu o sa castigi, pentru ca cititorii tai nu te vor vota, nici nu vei fi tu multumit la final, crezand ca organizatorii au ceva cu tine.

    • Manuel Cheta 01. Jun, 2012 at 09:46

      Partea cu nemultumirile am vazut-o des. Este un aspect de care nu vei scapa, cred, niciodata. De acord.

      La partea cu participarea numai la concursurile legate de tema blogului cred ca trebuie scris in rosu peste tot. Chiar mi-as dori sa vad un fel de fact-sheet pentru bloggeri facut de voi, la agentie, si pus public. Cred ca s-ar strange ceva sa citeasca asta 😀

  3. M-am simtit oarecum cu musca pe caciula fiindca in ultimul an am participat la multe concursuri, si chiar nu mi-as dori ca putinii mei cititori sa se “lipseasca” de mine din aceasta cauza. Sunt insa la inceput si participarile in cauza ma ajuta sa descopar dinamica din online (si, fireste, imi aduce trafic: daca, in medie, am modestul numar de 20 de unici pe zi, cand particip intr-o campanie publicitara sare de 100). Din punctul asta de vedere, eu cred ca astfel de competitii au si menirea sanatoasa de a dezvalui puterea de creatie a fiecaruia. Cam asta ar fi al doilea motiv pentru care ma inscriu in astfel de curse, cel de a-mi masura fortele creative, iscusinta limbajului, cu ceilalti blogari. Celalalt motiv, si il recunosc fara urma de ipocrizie, este cel material, castigul in sine. Iar in privinta lui Blogatu sunt intru totul de acord, e un fel de Dan Diaconescu al online-ului.

    • Manuel Cheta 01. Jun, 2012 at 10:44

      Da, dar vezi, traficul ala de 100 pe zi nu este ceea ce iti doresti. Tu vrei ca cei 100 de oameni sa fie cititori care nu participa la alte concursuri si care nu sunt nici macar bloggeri. Scrii si pentru bloggeri, dar trebuie sa te concentezi ca targetul, oamenii care vin pe blogul tau, sa fie userii de internet care cauta un chibrit, o unealta, o ciocolata, etc.

      De aceea ma bucur ca bloggerii din Brasov nu prea citesc blogul asta si de aia pun feedul full in Reader. Vreau sa ma asigur ca marea masa a celor care vin la mine vin pentru ca articolul meu ii ajuta intr-un fel sau le satisface curiozitate/dorinta de a invata.

      Tactica cu concursul e buna un timp. Mai devreme sau ami tarziu va trebui sa iti folosesti forta creativa pentru articolele tale, cu subiectele tale, nu pentru altii 😛

      • Stiu. Am vazut ca cei care-mi comenteaza advertorialele nu sunt cititorii mei, ci alti blogari.

      • “Scrii si pentru bloggeri, dar trebuie sa te concentezi ca targetul, oamenii care vin pe blogul tau, sa fie userii de internet care cauta un chibrit, o unealta, o ciocolata, etc.”

        O, da, pentru fraza asta ai o bere de la mine.

  4. “Nemultumiti vor fi intotdeauna.” … mai grav e cand sunt nemultumiti pe buna dreptate si organizatorul se face ca nu vede.

    • Manuel Cheta 02. Jun, 2012 at 01:47

      Atunci trebuie sa atragi mai multi oameni ca sa tragi de maneca vinovatul.

  5. Bai, n-am nimic cu ei, dar aia care se milogesc prin mail sa le arunci un link “ca nu s-au strans aia x particianti promisi sponsorului” deja mi se par penibili.

    • Manuel Cheta 02. Jun, 2012 at 01:48

      Aka Blogatu. Conferinta de ieri i-ar fi fost de ajutor, dar sigur s-ar fi gandit la altceva in perioada prezentarilor.

  6. Pentru inceput, m-as multumi sa dispara concursurile online la care nu se mai dau premiile castiggatorilor si cele in care se modifica regulamentele pe parcus.

  7. Manuel, îmi place modul în care ai abordat tema.
    Mă abţin să fac nominalizări… Cine a zis că sunt destui online care au blog fără să fie bloggeri, are dreptate. Prin blogger, înţeleg jurnalist online. Iar asta înseamnă să oferi puţin din valoarea ta ca OM, celui care vine la tine.
    A împărtăşi cu ceilalţi!
    Asta e filosofia care cred eu că trebuie să guverneze bloggerul.
    E motivul care mă aduce aici, deşi de ceva vreme, tehnologia începe să mă decepţioneze din ce în ce mai mult. E mult de povestit la întrebarea “de ce”…
    Totuşi acest blog îmi aduce o anume valoare. Trăiesc ca şi voi, ceilalţi care vizitaţi acest blog, într-o lume tehnologică. E normal să mai arunci ochiul pe ici pe colo! Necesar chiar, cred eu.
    Ori Manuel, ne scuteşte pe toţi de ore de documentare. Sau poate vă închipuiţi că dacă are articole scurte, le inventează “pe loc”? Studiul şi documentarea — din practică o spun — sunt cronofage în ultimul hal!
    Mi se pare din acest motiv că are rost să îl sprijin pe Manuel în efortul lui de a îmi oferi acest “briefing”, atât de necesar într-o lumne hiper-aglomerată cu Terra Bytes de informaţii, care mai de care mai “urgentă”!…
    Prin prisma celor spuse, dacă mă gândesc la sărăcia de informaţie a unui concurs, la scopurile prea evident pecuniare (a se vedea comentariile anterioare), la valoarea extrem de scăzută a mesajului educativ a peste 99% din concursuri, atunci acest blog al lui Manuel (mai are şi alte proiecte! 🙂 ), e ca o cană cu apă, după un marş în plin soare, pe asfalt, la 47 grade!
    Şi cum am trăit la propriu un astfel de marş prin anii 2000, chiar la 47 grade Celsius, cred că ştiu cât atârnă o cană cu apă!

    • Manuel Cheta 12. Jun, 2012 at 21:45

      Mersi de comentariul detaliat. Unul dintre lucrurile care se omit in concursui este specificarea asta: educa cititorul. Daca aprticipi la un concurs de crosetat fa o prezentare despre crosetat sau cum am facut eu in vremurile vechi, chiar niste caricaturi.

      Sunt de acord in parte cu vorba citizen journalism, dar nu ma pot compara cu un jurnalist care se respecta. Cu toate ca verific in limita timpului ca ce pun aici sa fie de valoare si sa educe (in primul rand pe mine) un jurnalist de calitate poate face cu mult mai mult. In cel mai bun caz zic ca blogarul este intr-un segement complementar jurnalistului. Scrie despre fapte, dar isi permite libertatea sa mearga pe aratura, pe cand jurnalistul nu isi permite asta. Mult de zis. Poate ascriu si un articol pe tema asta.

      Totusi, concursurile trebuie sa aduca valoare si castig de ambele parti. Pardon, in cele trei parti: cititor, beneficiar, blogger.