Moartea tradițiilor

Când m-am mutat în noul loc am avut ocazia să schimb câteva vorbe cu două moldovence pur-sânge, care stăteau la țară, muncitoare și care nu se plângeau de viața grea. Anii mulți își zic cuvântul când și la 45 de ani femeia cosește fără să crâcnească.

Prin zona Vasluiului, la țară, încă se țin vechile obiceiuri și toți le respectă, dacă nu de drag, atunci măcar de gura lumii.

Se întrebau cum de noi, tinerii, nu mai respectăm nici una din vechile tradiții (sunt pe jumătate moldovean) și eu le întrebam de ce le mai păstrează. Dacă lor le dă o direcție, eu văd respectivele obiceiuri ca ceva curios. La fel fac mulți țineri de pe la oraș, cel puțin.

Se discuta de înmormântări. Cea mai în vârstă dintre cele două doamne își pregătea pături, plapume, bani. Pentru ce? Pentru ziua înmormântării. Pe acolo, până să ajungi la groapă trebuie făcute zece opriri, unde se așează pe pământ plapume, pături, corn și ce se mai pune. Apoi continuă drumul.

Mai pui că se pregătește pat în care să fie dus mortul. Pentru toate acestea se pregătea femeia în vârstă și povestea de toate etapele cu o seninătate care m-a mirat. Să crezi în frumusețea unei înmormântări este ultimul lucru la care m-aș fi gândit.

Să facă asta tradiția din oameni? Este oare bună o asemenea influență? Până la urmă în ceva trebuie să crezi. Cum altfel mai ai curajul să deschizi ochii dimineața?

9 Responses to “Moartea tradițiilor”

  1. Eu nu respect tradițiile fiindcă n-am fost învățat cu ele. Se pierd pur și simplu fiindcă ne-am mutat de la sat, unde au luat naștere și s-au păstrat aceste tradiții.

    Unul ca mine, născut și crescut la oraș nici n-a auzit de asemenea obiceiuri legate de înmormântare. De fapt, să fiu sincer nu știu nici cum se procedează în cazul înmormântărilor. Bine, e un subiect delicat.. dar nici cu tradițiile de nuntă/botez nu sunt familiar.

    Dar pentru bătrâni, ele sunt uneori lege, mai ales dacă au stat toată viața la țară, fără influența (prea mare) a modernismului.

    • Manuel Cheta 25. Oct, 2012 at 01:00

      Cand cresti intr-un mediu, la tara de exemplu, toata realitatea ta e acolo. Nu stii altceva si te simti bine facand ceea ce ai invatat. Desigur, nu zic ca este gresit, zic doar ca mi-ar fi greu sa respect niste lucruri cu care nu am fost crescut si in care nu cred.

  2. si in bacau si in focsani se fac la fel inmormantarile! mie una mi se par prostesti, cheluieili facute degeaba. tot in groapa ajungi, numai ca mai lungesti drumul pana la destinatie! obositor si costisitor! eu una, cand o fi sa mor, as dona toate organele si apoi as vrea sa fi incinerata!

    • Manuel Cheta 25. Oct, 2012 at 01:02

      Bine gandit. Desi nu cred ca ne mai pasa ce se intampla dupa moarte. Daca oamenii se simt bine facand aia cred ca pot fi lasati in pace 😀

  3. Vreau sa respect traditia … sa fiu inmormantat cu popa … daca se poate, cel putin cu cate unul din fiecare confesiune (ce groapa mare o sa am nevoie) 🙂 🙂 🙂

    • Manuel Cheta 25. Oct, 2012 at 01:03

      Cam multe vrei si tu. Toate alea costa, ca nenea popa nu merge cu laptopul vechi l;a inmormantare. Ii trebe tableta iPAD 7 sa citeasca versetele 😀

  4. Si mie mi se par a fii cheltuieli fara rost, insa pe ce innaintez in varsta parca incep sa-si faca intelesu incet. Nu e oky nici sa stai in oras si sa nu mai crezi in nimic

  5. Si totusi … pentru ei asa este normal. Normele difera de la o regiune la alta, de la o credinta la alta. Sunt impletite credinte religioase cu practici locale….ca sa fie bine.
    Cu siguranta vor dainui….dar se vor adapta.
    Consider ca e bine totusi sa ai o “traditie”. Te ajuta sa simti ca apartii “a ceva”….esti mai putin dezradacinat.