Mediocritate indusă

Pe unde merg românii sunt văzuți ca o alernativă mai bună a celorlalți străini: oameni muncitori, inteligenți, hotărâți. Românii care au dus numele nostru dincolo sunt unul dintre cele mai bune lucruri care ni s-au întâmplat în ultimii 23 de ani.

Am reușit să vorbesc cu mai mulți oameni în ultimul an despre viața de dincolo (Vest) și să aflu cum și de ce este acolo așa și așa aici. Spaniolii sunt niște nespălați; italienii, niște xenofobi ipocriți; francezii, niște curve; olandezii, mediocri până la Dumnezeu și înapoi; englezoaicele sunt obeze iar nordicele, deși sunt blonde, sunt sub media româncelor.

De curând elvețienii nu au pus ulei la ceas și două trenuri s-au lovit frontal. Franța a văzut așa un caz prin 2006. Olanda dă cu trenurile bot în bot ca la loto prin Amsterdam. România nu a văzut prea des ciocniri între trenuri. CFR-ul ăsta pe care îl condamnăm și întârzie nu a pus în pericol viața călătorilor.

Să nu mai credem că dacă dăm de miere dincolo nu vom avea destul rahat de înghițit pentru aia. Germanii au bani mai mulți, dar oare câți fac vizite regulate la psiholog? Americanii plătesc un minim de $40k pe an de facultate și scapă abia la 30 și ceva de ani de datoria asta.

Ce am zis despre străini sunt stereotipii? Da și nu! Și noi suntem cunoscuți dincolo drept X sau Y, dar uităm că românii plecați dincolo au ținut calitatea muncii la nivel înalt în companii sau orice alt loc de muncă. Mulți români buni au plecat. Gândește-te cum ar fi fost dacă toți care ar fi plecat ar fi realizat ceva aici. (O paranteză pentru Badea: dobitocule, căpșunarii au salvat țara la greu cu banii trimiși în țară, așa că nu râde de ei!)

De ce, în ciuda faptului că avem cu ce ne mândri pe aici, vezi că tineretul își dorește ca după liceu să plece dincolo? Tineret care are potențial. Pentru că nu vor să trăiască o viață grea aici, să fie niște mediocri. Și merg să fie sclavi în alte țări. O vorbă bună zisă de Doamna Mama: dacă ai sta în România și ai lucra pe cum lucrezi dincolo, ai vedea rezultate la care nu te aștepți, poate chiar salariu ca dincolo. E un adevăr în asta.

Nu domnule, nu suntem mediocri. Ni se induce imaginea asta de către mizeriile din politică și presă. Străinii ne induc starea asta și ajungem și noi să facem la fel.

Legat de presă, citește articolul lui Victor despre comportament la români. Ignoră pentru un moment reacția copiilor în comentarii și citește ce a postat imbecilul care se ocupă de pagina de Facebook a ProTv (imagine): “Ce pedeapsa ar merita astfel de oameni?”. Îți zic eu ce pedeapsă meriți tu meștere: să fii dat afară și să spargi gheața prin fața firmelor la -10 grade. Ce zici de răspunsul ăsta? Cum te poți numi presă sau jurnalism când dirijezi discuția către reacții animalice? Mai corect era dacă zicea: “Ce soluții ați propune să nu se mai întâmple asta?”

Da, presa face tot ce poate să facă să ne arate că suntem proști, mediocri, dobitoci, nimicuri. Și ne tratează pe toți ca atare. Suntem buni la număr, la audiență. Suntem văzuți ca niște oi proaste în fața cărora ei se desfășoară în plenitudinea idioțeniei lor. Românii ar trebui să deschidă nițel ochii să vadă că au potențial, să ia aitudine. Îmi place apelul lui Manafu: tu, acel om căruia i se arată spectacolul ăsta jenant (pentru că TV-ul crede că ești un dobitoc ordinar care nu meriți mai mult decât materiale jenante și minciuni), da, tu, vezi că ai ceva mai mult la cap decât se crede.

Românii nu sunt mediocri. Vezi că există cazuri de români care au făcut succes în România. Ai auzit de eMag? Făcut de români. Fac vânzări de peste 150 de milioane pe an. Români, repet. BitDefender a fost creat de români, GECAD este o firma făcută de un român. Iar lista continuă și e lungă.

Ni se induce ideea că am fi incapabili și că ne merităm soarta. Erată! Schimbă canalul și vezi că realitatea este alta. Citește un alt ziar și vezi că există alte perspective. Sunt destule rele pe la noi, de la polițiștii din Gara Brașov care vor servicii preferențiale de la curvele ce își fac veacul acolo și până la cum ești tratat când vrei să salvezi o viață. Da, sunt cunoscute și nu le neagă nimeni, dar tu poți face puținul care trebuie în colțul tău să arăți că nu ești mediocru.

Schimbarea nu va veni niciodată de la schimbări de guverne sau sisteme, ci numai de la tine și de la mine. România mai are rost pentru că tu, române, ai potențial.

Să nu te iei de mine că am devenit “soft”. Există și “tough love“!

23 Responses to “Mediocritate indusă”

  1. Bravo, Manuel!
    “Nu, domnule, nu suntem mediocri. Ni se induce imaginea asta de către mizeriile din politică și presă. Străinii ne induc starea asta și ajungem și noi să facem la fel.”
    Ce bine ar fi dacă am fi conștienți de valoarea noastră reală…

    • Manuel Cheta 11. Jan, 2013 at 19:15

      Sa stii ca unii oameni isi revin. Asa cum TV ul cauta sa ne tampeasca cu emisiuni jenante zilnic, tot asa trebuie sa ne mai aducem si noi aminte. Cat mai des!

      • Care TV? Ai așa ceva??? :O
        Io nu am… Nu îmi permit, și sunt mai bogată decât cei cu Tv. Spiritual, desigur. 😉

  2. Super articol, Manuel! Ai dreptate 100%. Stim ca nu suntem mediocri, avem nevoie insa sa fim un pic mai optimisti, sa ne si bucuram de lucrurile pe care le avem aici si sunt destule si sa ne regasim mandria, orgoliul de a fi romani. Imi amintesc cu drag de bunicul meu, care a mers la razboi, cat de patriot era, cat de mult iubea Romania si cat de mandru era ca este roman, cate povesti ne spunea. Nu prea mai vad atat de des acest entuziasm. Increderea erodata in natiune, in ceea ce suntem, ne duce si spre impresia ca suntem mediocri, ne taie cumva aripile.

    • Manuel Cheta 11. Jan, 2013 at 19:20

      Nu vedem entuziasmul asta pentru ca un roman deprimat este o oaie mai buna de muls, mai maleabil. Unui om care isi zice ca isi merita soarta, oricat de grea o fi, iti permiti sa ii faci multe rele si va inghiti. E o tehnica si asta!

  3. Marian Cheta 11. Jan, 2013 at 15:01

    😀

  4. Consider ca nu ar trebui sa ne mai subestimam pe noi insine. Avem potential, avem ceva bani in tara asta (chiar daca se fura) si avem si ce exploata! Foarte adevarat e ca daca am munci la noi in tara cum muncim in strainatate, alta ar fi soarta tarii!

    • Manuel Cheta 13. Jan, 2013 at 02:08

      Sunt destule pareri contrare. Niste lucruri care ne-ar ajuta sa gandim mai bine sunt in ariticolul lui Vali – http://www.zoso.ro/trei-motive-blog-succes/ – Peste tot se pomeneste din ce in ce mai mult ca este vorba de o lupta a perceptiilor. Daca ne uitam in oglinda si ne vemdem murdari, cred ca e vremea sa curatam oglinda.

  5. Sa comentez, sa nu comentez… realitatea mai mult sau mai putin ilustrata e faptul ca teoria o stim cu totii dar practica e al naibilea de grea (si vorbesc numai de mine, nu arat cu degetul pe nimeni)…

    • Manuel Cheta 13. Jan, 2013 at 02:10

      Da, dar vezi lucru: daca ti se spune in mai multe ocazii ca esti un om frumos, incepi sa crezi asta si poate chiar prinzi curaj sa zambesti. E un lucru si asta!

  6. Amestecat, şi scris cu foarte mult subiectivism (şi eu fac la fel), dar mi-a plăcut articolul tău. Totuşi, nu ne-ar lipsi puţin mai multă modestie…
    Din păcate, românul de rând se uită la emisiunile jenante de la TV, nu prea citeşte bloguri şi se mândreşte şi că este muncitor şi respectat pe afară, mai ales în sinea lui şi prin crâşme.

    • Manuel Cheta 13. Jan, 2013 at 02:13

      Nu neg aspectul asta. Il stim cu totii prea bine. Mai simplu a vorbi decat a face. Merg pe ideea ca daca le arati oamenilor ca cineva dintre ei, dintre cei care au stat cu ei in sant la constructii sau care au lucrat ca salahori pot ajunge mult mai mult decat ar fi sperat, atunci poate trezesti o reactie.

      Cat despre romani care nu citesc bloguri, cred ca trebuie sa facem o televiziune: Blog TV, prin care sa ii tirmitem sa citeasca, sa vada o alta fata a adevarului 😀

      • -E o rușine să săpi șanțuri?
        -NU!
        -E o rușine să furi, să dai în cap, să ai caracter infect etc.?
        -DA!

        Știam că “munca e brățară de aur”, iar eu pe aceasta vreau s-o port. Indiferent ce ai munci, atâta timp cât ești moral și curat nu ai de ce să-ți fie rușine. Dacă respecți regulile umane: Jos Pălăria! 🙂

        Cât despre cel care a săpat șanțuri temporar (sau a prestat diverse munci de jos temporar), cu siguranță nu a făcut-o din prostie, lene sau alte diverse motive de eschivare, și demonstrează cu tărie că este un om de admirat care a muncit ca să se întrețină, ca să trăiască, ca să crească, ca să evolueze, ca să nu ceară nimic de-a moca de la nimeni. Era mai rău dacă nu făcea nimic! 😉

        Din nefericire, puterea banului primează. Oamenii mizează foarte mult pe calitățile financiare, și nu pe cele morale. Sunt la modă “calitățile perisabile”: portofelul gras și siliconul laș. Există destule femei care aleargă după portofele, și destui bărbați care aleargă după silicoane. În momentul când acestea dispar, apare și disperarea lor. De ce? Pentru că s-au alterat, pentru că nu mai valorează nimic…

  7. Sa stiti ca sunt foarte multi romani de succes, nu intelg de ce nu putem fi mai optimisti.
    Uite cativa mai jos (online):
    Catalin Garmacea & Bogdan Gheorghe softpedia.com
    Serban Enache & Dragos Jianu – dreamstime.com
    sau
    evz.ro/detalii/stiri/Ce-poate-face-un-student-repetent-din-Romnia-S-adune-cteva-milioane-de-dolari-pe-inter-100628.html

    • Manuel Cheta 13. Jan, 2013 at 02:16

      De dreamstime s-a discutat in cateva randuri pe bloguri din afara si de la noi. Am aflat despre ei tot de pe un site ormanesc, asta dupa ce au ajuns un succes dincolo.

      Pacat ca in destule cazuri profetul nu este recunoscut in Romania. Cred ca toti cei care ne facem veacul pe netul romanesc ar trebui sa scoatem mai mult in evidenta romani care au facut lucruri mari dincolo si sa canalizam putin enegia si catre noi. Oricum, sunt deja destui care fac lucruri faine in sensul asta, Manafu de exemplu, si cred ca ne miscam in directia buna.

  8. Ai dreptate. Suntem mediocrii pentru ca ne-a intrat noua asta in subconstient. Suntem mediocrii pentru ca mereu am fost complexati de faptele reprobabile sau de mizeria concetatenilor nostrii.

    • Manuel Cheta 13. Jan, 2013 at 02:18

      No, si daca ne complexeaza ce fac cei din jur, ce ramane de facut? Unii dau cu pumnul, altii scriu, altii tac. Din ce grup alegem sa facem parte?

  9. Eu cred ca nu ar trebui sa ne complexeze ce fac ceilalti concetateni ai nostri. Strainii disting 2 persoane diferite ca si aspect, stil de viata, ocupatie, etc, desi acele 2 persoane au aceeasi nationalitate. Mi s-a intamplat pe aeroportul din Roma, Fiumicino, cand, la imbarcare, in fata mea era un grup de rromi, iar cand am ajuns in dreptul functionarului italian i-am spus ca nu toti suntem la fel. La care el mi-a raspuns ca stie ce se intampla, pentru ca si ei au rromi italieni. Concluzia : Orice padure are uscaciuni, dar asta nu trebuie sa complexeze in vreun fel ceilalti ”arbori”.

    • Manuel Cheta 13. Jan, 2013 at 20:44

      Asta tine de cat de mult ne dorim sa mutam centrul atentiei de pe problema pe solutie. Dureaza ani intregi sa convingi un om ca poate face ceva si asta pentru ca multi ani inainte i s-a spus ca este un dobitoc si ca tot ce merita sunt emisiuni jenante la tv.

  10. Reteaua feroviara din tarile mentionate de tine nu are cum sa fie comparata cu ce e la noi. Da nu s-au intamplat accidente insa trenul Bucuresti – Constanta face constant 5 ore, si intarzierile cumulate ale trenurilor intr-un an depasesc 1 an. La fel poti spune ca la noi au loc mai putine accidente pe autostrazi decat in Vest deci stam mai bine.

    • Manuel Cheta 13. Jan, 2013 at 20:46

      Da, ceea ce zici este corect. Daca nu ai autostrazi, nu ai accidente pe autostrazi. Lucru perfect valabil, insa tot nu explica de ce, in ciuda intarzierilor, nu am avut trenuri care s-au busit bot in bot. Oricum, era un exemplu oarecare. Problemele is cunoscute si dezbatute pe toate partile, dar cand incepem sa dicutam de solutii?

Trackbacks/Pingbacks

  1. Utilizatorul Şerban Stănescu | Blog Şerban Stănescu - 13. Jan, 2013

    […] mă gândesc aşa: Ce aş face dacă Manuel Cheţa — ca să dau şi un exemplu — ar zice „Băieţi şi fete, gata, am obosit, m-am săturat, mai […]