Discuție: cui îi aparțin followerii tăi de Twitter?

Asemenea subiect se dezbate în SUA încă din 2011, dacă nu de mai devreme. Se ia un jurnalist relativ cunoscut, își face cont de Twitter cu prefixul NYT, de exemplu, își face treaba și câștigă o groază de followeri (nu followerși). Acum, dacă aș lucra la ProTV și aș avea @protvmanu și aș aduna mulți followeri (pentru că mă plac și pentru că scriu pentru Pro TV), are dreptul ProTv să îmi ceară predarea contului de Twitter pe acest motiv?

Asta este o discuție de care nu am auzit pe la noi și va deveni ceva obișnuit în 1-2 ani, poate. Mă uit cu interes la ce se întâmplă dincolo și mă aștept ca efectul de val să rezulte în asemenea acțiuni și la noi.

Jim Roberts, unul dintre editorii de top ai versiunii digitale a New York Times, va pleca de la publicație și își va plimba toți followerii pe noul cont de Twitter. Twitter îți permite să schimbi username-ul fără a pierde followerii.

Paidcontent zice că problema proprietății asupra followerilor de Twitter, în cazurile în care aceștia au fost câștigați în timp ce se lucra la o anumită companie, este una spinoasă. Eu zic că într-o lume normală nu ar trebui să se pună problema în felul acesta.

În SUA a avut loc chiar și un proces legat de proprietatea followerilor care s-a terminat cu împăcarea părților. Tyler Ward, unul dintre comentatorii la articolul mentionat în linkul anterior, a zis-o cel mai corect: “… nu este cu nimic diferit față de situația în care cineva învață meserie undeva și apoi părăsește acel loc pentru a-și deschide o firmă proprie“.

Așadar, când apare vreodată discuția acasta pe la noi și o companie zice că tu trebuie să predai acel cont vei face două lucruri:

  1. Îți vei schimba username-ul în ceva caracteristic ție (numele tău ori un nickname care să aibă legătură cu nici o companie/brand/whatever)
  2. Le vei zice ca oamenii te urmăresc pe tine, ca persoană, nu compania. Altfel s-ar fi abonat la contul oficial de Twitter al companiei, nu?
  3. Le vei zice să facă pași pentru că nu au ce căuta să ceară datele unui cont personal (e caz penal să ceri așa ceva prin unele locuri, ori mă înșel?)

Eu văd așa lucrurile: conturile oficiale gen @firma, @firmanews, @firmasupport etc, trebuie să aibă un statut prin contract ca tu să nu ai voie să schimbi parolele și nici să scrii nebunii pe acolo. Aparțin firmei/companiei în care lucrezi și se vor da înapoi.

Dacă oricare dintre aceste conturi are atașat numele tău de ele, îți aparțin și pleci cu ele unde vrei. Compania a vrut să dea o față unui cont, omul respectiv și făcut treaba atât de bine încât a câștigat mulți followeri, așa că e normal să plece liniștit cu ei mai departe. Case closed.

Cel mai bine, zic eu, ar fi să ai cont de Twitter ca mine: @manuelcheța. Indiferent unde muncești, te folosești de același cont iar la bio treci locul de muncă. Simple as that!

3 Responses to “Discuție: cui îi aparțin followerii tăi de Twitter?”

  1. De acord, cu un mic amendament. Daca ti-ai facut contul in timp ce lucrai la compania mea si ai folosit numele companiei, te-as pune sa semnezi un contract prin care te obligi sa nu denigrezi imaginea companiei pe contul acela in momentul in care nu vei mai lucra. Ti-ai castigat o parte din urmaritori si datorita faptului ca vorbeai in numele firmei si sub umbrela acesteia, asa ca n-ar fi chiar ok sa arunci cu rosii in firma catre aceeasi urmaritori.

    • Manuel Cheta 29. Jan, 2013 at 00:17

      Dupa ce am plecat de la tine nu e sigur ca un contract in genul ma va bloca. Imi schimb userul de Twitter si imi vad de drum. Asadar, un contact ca ala e valabil doar cand sunt anagajat la tine. Atata timp ca avea numele meu prin user, indiferent ca esti comapnia care a creat contul pentur mine, contul ala e ersoana mea online. asadar imi fac de lucru cum vreau 😀

  2. Stai tu linistit ca se pot face contracte cu daune imense si te-as purta prin justitie pana ai renunta si la hardul din calculator. 😛
    Ideea e alta, daca acel cont a continut si numele companiei e clar ca o parte dintre urmaritori sunt acolo si pentru ca tu vorbeai in numele acesteia. N-ar fi fair-play, in primul rand, ca tu, odata plecat, sa terfelesti imaginea firmei tocmai catre oamenii care te urmaresc si datorita brandului pe care l-ai reprezentat.