Produs în Sibiu, ziua 2: istorii de peste 100 de ani

Și aici e vorba de firme precum este Compa, realizatoare de componente auto care a avut începuturile prin anul 1886. E incredibil cum pot rezista anumite firme zeci de ani și să ajungă la peste 100 de ani, trecând prin războaie, schimbări de regimuri, schimbări de culturi și valuri întregi de istorie.

Compa a început cu crearea de trăsuri și apoi a trecut pe componente auto iar azi are o platformă de 30 de hectare unde fabrici proprii își desfășoară activitatea în mod autonom. Nu mai puțin de 3000 de oameni petrec orele de muncă aici.

Compa a existat de-a lungul timpului datorită relației strânse cu parteneri mari de prin lume. Ei, la fel ca ceilalți pe care i-am vizitat în aceste două zile, nu au fost afectați așa de mult de criză, ba chiar au nevoie de oameni pe care să îi angajeze, dar nu mai găsesc de unde. Asta pentru că Sibiul are cea mai mică rată de șomaj din țară: 3%.

Ei aplică principiul Kaizen, “îmbunătățire continuă” în japoneză, principiu aplicat prima dată de Toyota și adopat de multe firme mari din lume. Este, de fapt, un procedeu prin care se caută optimizare continuă. La Compa au, de asemenea, 400 de mașini unelte, cel mai mare număr deținut de o firmă din România.

De la Compa am avut ocazia să mergem la Banca Comercială Carpatica, una dintre puținele bănci cu adevărat românești. În sala de conferințe am avut ocazia să discutăm cu CEO Băncii Carpatica Johan Gabriels care a venit în această bancă pentru a face ceva schimbări radicale.

Modul de lucru și concepția asupra a ceea ce trebuie să facă Banca Carpatica mi se par asemănătoare sfaturilor date de Joe Spoelstra în cartea Ice to eskimos. Se dorește schimbarea mentalității în cadrul băncii, apoi educarea tinerilor legat de finanțe și implicarea în proiectele locale din Sibiu.

Ei doresc să facă bankingul mai sexy și să folosească reclamațiile ca punct de pornire pentru a crea servicii mai bune. S-a dialogat foarte mult iar bloggerii au dat sugestii și și-au spus păsul legat de bănci în genere: că e bai cu transparența, că unele funcționare se comportă ca și cum ți-ar face ție o favoare, că trebuie să fie activi pe social media, să educe tineretul legat de finanțe, să lucreze la un rebranding puternic și multe altele.

Deși ne-am fi așteptat să fie rigizi la recomandările noastre, Johan și echipa sa au ascultat propunerile și au promis să aplice cât mai multe dintre ele. M-a mirat puțin sinceritatea lor când au spus că sunt lucruri de schimbat, că mai au de lucrat până să ajungă unde își doresc.

Dacă se țin de promisiuni, atunci Banca Carpatica poate recâștiga încrederea oamenilor în bănci. Deocamdată mă țin deoparte de orice bancă și nu visez la nici un nou credit.

După BCC am mers la Lytos, producător de ghete pentru călătorii pe munți. La Sibiu se fac doar fețele ghetelor iar la Aiud se fac ghetele cu totul, cu piese venite din România și Ucraina.

În mica fabrică semiautomată de lângă Cristian, Sibiu, cei de la Lytos folosesc 150 de piese pentru a face 3400 de fețe de ghete zilnic. Au chiar și un magazin de desfacere la fața locului.

Se fac ghete în special pentru extern, dar au prețuri accesibile. Ceva de calitate nu poate costa prea puțin. Știu asta, pentru că am nevoie să îmi fac papuci din piele la comandă și scap ieftin dacă dau 200 de lei pe o pereche de pantofi.

De acolo am mers la o altă firmă cu tradiție din zona Sibiului: Flaro. Aceasta a creat produse de papetărie încă de prin anul 1922 iar acum are 10% papetărie iar restul componente pentru industria auto.

Este una dintre puținele firme cu acționariat complet român și a avut grijă să lupte cu criza prin crearea unor parteneriate care i-au oferit stabilitate. Am vizitat diversele hale în care mașini automate creau piese de plastic folosindu-se de procedeul injecției.

Ce mi-a plăcut la Flaro este faptul că au arătat că nu se lasă în baza contractelor de acum și că ei caută mereu colaborări noi. Schimbarea de la papetărie la industria auto și cumpărarea de mașini automate i-au asigurat supraviețuirea.

Din plimbarea de azi (ieri, 15 octombrie 2013) am putut vedea că fabricile au făcut ce era de făcut să se adapteze vremurilor (vezi automatizarea) și că și-au păstrat timp să susțină inițiative precum Produs în Sibiu. Felicitări.

Iată și o selecție de poze ce le-am făcut ieri și azi și pe care le-am postat pe Facebook:
Boromir – făină, paste, dulciuni
Sitemani – producător de mușatr și ketchup
Mainetti – producător de umerașe
Lytos – ghete de trekking, urcat pe munte
Compa – arcuri și diferite piese de mașini (are peste 125 de ani vechime)
Karpaten Meat – cei care vor să aducă bovinele Angus pe masa tuturora

4 Responses to “Produs în Sibiu, ziua 2: istorii de peste 100 de ani”

  1. Adrian Chira 16. Oct, 2013 at 18:16

    Multumim pentru vizita la Banca Carpatica si va mai asteptam si cu alte ocazii.

    • Manuel Cheta 16. Oct, 2013 at 19:57

      Cum sa nu? Faceti o invitatie bloggerilor la anul si sa vedem cat de multe s-au schimbat.

      Schimbarile mentionate la intalnire sunt ambitioase si am fi foarte curiosi sa vedem cum sunt implementate.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Ziua 2 - Turul bloggerilor la companiile din Sibiu în cadrul campaniei #produsinSibiu • Vlad.Dulea.ro - 30. Oct, 2013

    […] mai scris pe bloguri despre acest tur: Alexandra Palconi, Anne-Marie, Denisa Bârgău, Manuel Cheţa, Cristian Florea, Anca Duma, Alina Massier, Cristian Liviu Sucilă, Pancu, Istvan […]

  2. Ziua 3 - Turul bloggerilor la companiile din Sibiu în cadrul campaniei #produsinSibiu • Vlad.Dulea.ro - 31. Oct, 2013

    […] mai scris pe bloguri despre acest tur: Alexandra Palconi, Anne-Marie, Denisa Bârgău, Manuel Cheţa, Cristian Florea, Anca Duma, Alina Massier, Cristian Liviu Sucilă, Pancu, Istvan […]