Istorii

Când ai o sâmbătă întreagă la dispoziție ca să hoinărești cu treburi în tot orașul ajungi să vezi, să auzi și trăiești destule. Istorii, povestiare, mici întâmplări dintr-o sâmbătă leneșă din care cafeaua și gogoșile nu au avut voie să lipsească.

***
La intersecția Hărmanului un binecunoscut vânzător ce are o tarabă ambulantă își povestea viața unui amic vârstic, cam de aceeași etate ca el. Omul, gărbovit de nu-știu-ce boală și care umblă cu un câine de talie mică ce îl ține mereu pe sub bănci, i se confesa:
– Măi, ăștia nu îmi pot face control cum vor ei, că e de rău. De mine nu se pot lua.
– Da’, de ce?
– Pentru că am un contract pentru un tratament secret pentru boala ce o am. E secret de stat. Ei nu mă pot duce la secție să mă țină acolo. Dar vezi că contractul este secret. Uite aici ce scrie.

***

La gogoșeria din piața Astra, unde găsești gogoși groaznic de delicioase prăjite în untură și care costă 50 de bani bucata:
– Nouă, vă rog!
– Două? întreabă vânzatoarea.
– Nu, nouă.
Vânzătoarea îmi pune două gogoși.

***

La un magazin de marochinărie din zona pieței Astra:
– Doamnă, nu aveți lese de altă culoare? Omul ținea o lesă roșie în mână.
– Nu, nu avem de alte culori. Este singura lesă.
După un moment de liniște omul nostru întreabă: dar albastre nu aveți?

***

La Praktiker, loc puțin cam scump după gusturile mele, dar unde găsești lucruri ce nu sunt în altă parte:
– Uite, setul acesta vreau sa îl iau, spuse femeia.
– Păi, punem mâna și îl aruncăm în cos, ține să adauge bărbatul.
– Nu, pentru că știu de unde îl iau gata împachetat. Am mai fost aici.
– Eu zic să îl întrebăm pe un nene de aici unde găsim setul împachetat.

***

La Carrefour, loc mult prea plin sămbâta seara, văd un rând întreg cu cărți care costă 50 de bani fiecare, tocmai pe un raft sus, în zona cu mobilă ieftinită de curând cu peste 40%.

Fericit de descoperire mă pregătesc să iau un braț mare de cărți și să îl pun în cos:
– Manu, vezi că toate cărțile sunt, de fapt, una: Răscoala, de Liviu Rebreanu.
Halal răscoală și halal promoție. Protestez îmbufnat și mi-e greu să mă hotărăsc care dintre cărți să o pun în coș.

***

În autobuzul 8, autobuz urât deopotrivă de șoferi și de călători pentru că e locul de pedeapsă al amândurora, doi oameni stăteau de vorbă:
– Când te-ai născut?
– Prin ’42.
Mă pierdusem în matematică și când tocmai îmi dădusem seama că omul are 71 de ani la cei 40 de ani lucrați ca strungar printr-o fabrică obscură din Brașov, gen Tractorul, aud cel de-al doilea bărbat:
– Eu am cu 5 ani mai mult.
Mama ei de matematică…

***

Zarvă mare. Atât de mare că jumătate de autobuz țipă într-un glas la țofer:
– Băi, oprește autobuzul.

Șoferul nu se uitase că mai erau oameni de coborât și a prins un copil între uși. Copilul nu a pățiț nimic, dar mă întreb dacă nu cumva asta e noua metodă de a aduce mai mulți copii acasă. Există metoda adopției, în caz că nu ai știut.

8, același 8, mereu același 8 – #forever8.

***

Comments are closed.