Asta-i România în care trăim? Lagăre de copii, tați criminali și policieni comuniști [must see]

Am văzut pe Facebook-ul Denisei un link către un film care m-a… blocat. Mi-e rușine sau frică să zic că aproape m-a apucat plânsul. Rahaturi în genul întâmplărilor din filmul de mai jos îți pot goli sufletul de orice simțire.

E vorba de viața copiilor lăsați în orfelinatele din românia anilor 90, orfelinate care erau lagăre în toată regula, locuri unde copiii erau destinați chinului, morții și uitării de un sistem mizerabil și de niște părinți care i-au părăsit.

E vorba de locuri unde copiii mureau pe capete iar cadavrele erau ținute sub o scară pentru că înmormântările se făceau doar miercurea.

E vorba de locuri în care, odată copii ajunși, nu mai vedeau scăpare. Copiii deveneau animale, se legănau în continuu, luptau pentru supraviețuire, se întrbau seară dacă vor fi următoarea victimă a violurilor la care erau supuși de cei mai mari.

Filmul de mai jos trebuie văzut din cap până în coadă. Asta poate face nepăsarea acelui politician mizerabil care își votează legi care să îl ferească de închisoare. Asta face lipsa de grijă și de milă a îngrijitorilor. Asta face nepăsarea românului. Asta poate face dezinteresul unor mame care îți trimit copiii la orfelinate fără să se intereseze dacă îi trimit în lagăre ca cel din Auschwitz, lagăre în care duc copii și scot animale.

Și alfi că asemenea lagăre încă există, ascunse de ochii noștri, dar protejate și de nepăsarea UE. Vezi comentariile de la statusul Denisei. Se întâmplă la Iași iar cei din Minister zic că totul este ok. Angajații de acolo caută să ascunde orice urmă de abuz.

Ce nu zice filmul de mai jos și pe ce nu bate moneda aproape deloc este fraza asta (la minutul 44:15):

El[copilul, Petrică Federici] nici nu mai putea să mă vadă că plâng sau că mă bate tatăl său!

Vezi textul îngroșat? Eu l-am îngroșat. Tot filmul o arată pe mamă ca fiind cea care i-a dat la orfelinat, dar ciminalul de tatăl ce a făcut în tot timpul ăsta? Și nu este singurul: sunt atâtea cazuri, din Moldova ce știu, unde tații bat la mame de le sar ochii din cap. Mama mea a pățit la fel cu primul soț. O bătea până leșina. A divorțat de el și și-a jurat că nu va lăsa pe nimeni să o mai rănească. Alte femei nu au puterea asta și suferă precum femeia din film.

Asemenea oameni nu sunt tați, ci sunt criminali. Asemenea oameni sunt vinovați de copii care ajung la oferlinate și ar merita să sufere cumplit. Dacă nu ești în stare să ții cu copiii tăi, bei și îți bați nevasta iar copiii ajung la orfelinate, atunci propun ca să ți se taie organul și să fii tirmis la ocnă pentru toată viața.

La fel, politicienii care știu numai să își voteze bonusuri sau legi care le conferă puteri absolute, și lor le doresc o viață în lagărele pe care ei le ascund și le țin pregătite pentru acei copii.

Ține-te bine, filmul de mai jos îți va schimba ideea despre tine și țara în care ești:

Am un prieten care a fost la orfelinat. Nu de puține ori îmi zice că e fericit cu amintirile lui, amintiri în care retăiește perioada când era băgat cu forța în dulapuri metalice de către cei mai mari și apoi aruncat cu tot cu dulapuri pe scări în jos.

Apoi el completează:

Manule, ce vremuri faine erau. Ne puneau în linie în fața pereților și ne puneau să dăm cu pumnul în perete. Durea, dar astea îs amintirile pe care le am.

Iar omul muncește acum, e conștiincios și îmi povestește zâmbind. Nu mulți au avut puterea lui.

Comments are closed.