Problema cu afișarea conținutului produselor pe ambalaje


John Oliver zice, în filmul de mai sus, că dacă tot este vorba să se pună conținutul de zahăr din produse pe ambalaj, atunci unitățile de măsură să fie ușor de înțeles pentru toată lumea. Una este să zici că punga de bomboane ce o ai acum în mână are 47 de grame de zahăr, dar alta este să zici faptul că cea pungă conține 6 linguri de zahăr.

Altfel înțelegem mesajele care sunt dedicate, mesaje care folosesc cuvinte simple ori analogii ușor de memorat.

Treaba cu prezentarea conținutului de zahăr mi-a adus aminte de o anumită firmă de la noi ce vinde apă și dorea să prezinte pe bidoanele de apă conținutul de nitrați care, oricum, era mult sub limita normală pentru TOATE brandurile de apă de la noi.

Moment în care îți dai seama de luptele ce se duc pentru informațiile ce se afișează pe ambalaje, mai ales pe partea de substanțe conținute. Poți ajunge la atacuri subversive fără rost, fără a avea ca centru cumpărătorul.

Apoi, ai iar problema E-urilor, mai precis, cu toate că Vitamina C este E300, toată lumea fuge de E-uri, E-uri care nu sunt decât o prescurtare a unor nume de substanțe chimice care ar fi, de altfel, destul de greu de citit.

Mai natural nu înseamnă fără E-uri, ci înseamnă că, atunci când mânânci o banană, este mai simpul să zici banană decât: apă-glucoză-fructoză-sucroză-E406-E461-E642-E464-E466-E467-acid glutamic- glicina-fenil analina-acid linoleic-E300-E101-etenă. Numele bananei în lumea chimiei este mult mai lung, dar cred că ai înțeles ideea.

Atunci când ne uităm pe ambalaj la partea de conținut trebuie să ne intereseze două lucruri:
– prezența unor substanțe alergogene ori toxice (inclusiv afișarea GMO, care nu are nici un bai, aș cumpăra)
– listarea conținutului efectiv într-o formă ușor de înțeles

Tendințele de tipul “Fără E-uri”, “anti-GMO” și alte bancuri de astea ar trebui oprite până nu încep să ceară să punem mesaje alarmante pe ambalaje de genul: dacă mânânci prea mult, poți muri.

3 Responses to “Problema cu afișarea conținutului produselor pe ambalaje”

  1. Cam o dată la 2 luni îmi cumpăr junk food gen salam sau parizer ieftin. Urmărind produsele low end, nu mă aștept la conținut de carne serios, dar azi am plecat din ditamai supermarketul franțuzesc fără doza de carne dezosată mecanic pentru că toate rudele de la raft (alea sub 20 lei) conțineau carne, gușă și alte minuni, dar niciuna nu specifica procentele lor. (Cred totuși că a fost o excepție cu un 30% timid.)

    • Manuel Cheta 28. Oct, 2014 at 07:12

      Era o discutie de curand legata de afisarea procentului de carne din salamuri si parizere. s fi de acord cu masura asta. We want more fucking meat!

      • Pe mine m-a luat prin surprindere. Tura trecută când am citit etichetele, procentele erau acolo, chiar dacă mici.