Românul și munca

Mă distrează, deși n-ar trebui, poza pusă de Mihai Alecu pe Facebook: un șofer a oprit mașina direct pe calea ferată după ce a căzut cu ea 1 metru în gol și apoi zice că este prost plătit.

Lucrezi prost pentru că ești prost plătit sau ești plătit prost pentru că lucrezi prost? Tind să cred că este vorba de amândouă lucruri. Iată poza:
romani-muncitori
(Da, și mă aștept să ai o gramatică ok. Ai pierdut o virgulă de dinaintea lui “frățioare”.)

E funny, nu? Te distrează, nu? Dar este greșit că ni se pare comică situația din poză, deși mașina bușită, tipul din imagine și textul ar putea fi trei elemente care nu au nici o singură legătură între ele.

Este ca un meme care circulă nebunește peste tot: sunt plătit prost, atunci îmi fac munca prost. Dar apar ceva întrebări: cu ce sunt eu vinovat, clientul firmei tale, că tu ești plătit prost? Mergi la supermarketuri și ești tratat cu scârbă de unii dintre angajații de la case. Te zoresc, se uită chiorâș la tine, par foarte impacientați că tu îți pui lucrurile în plasă, uitând faptul că tocmai tu ești unul dintre oamenii care îl ajută să aibă un ban în buzunar.

Dar nu, românul este prost plătit.

Românul este prost plătit.

Românul.

Este.

Prost.

Este prost pentru că nu caută ceva mai bun, nu se duce acasă să învețe ceva nou, să ia o diplomă nouă, să facă ceva muncă extra pentru a aduce un ban în casă.

Dar românul este prost plătit.

După ziua de lucru de 8 – 10 ore te duci acasă și vezi ce se caută apoi începi să înveți ceva nou. Un efort de 30 de minute pe zi nu ar fi prea mare dacă berea și telenovelele ar putea fi lăsate puțin deoparte.

Dar românul este plătit prost.

Îmi aduc aminte când eram la Comunitari, la Stat cică, și primeam salariu de 6 milioane. Gândeam la fel și ne plângeam toți de salarii, dar nu ne făceam curaj să plecăm de acolo. Trimiterea în somaj a fost salvarea mea. Atunci am învățat mai multe despre calculatoare, am făcut depanări PC, am făcut blogul de față, am învățat HTML/CSS și, mai nou, Javascript și de acolo încolo învăț zi de zi ceva nou.

Dar românul nu mișcă dacă nu primește un șut în fund.

Contează să primești șuturi în fund ca să poți merge înainte. Dacă ai job prost plătit, cere șefului mai mulți bani, provoacă-l să te dea afară. Așa te obligi să vezi lucrurile din alte perspective.

Dar românulul îi este bine, este comod.

Chiar dacă am un job ok, un PFA si activități care îmi pot aduce încă un salariu pe lună, nu mă gândesc la faptul că lucrurile vor fi bune pentru totdeauna. Este mereu loc de mai bine și de mai rău. Nu strică să îmi fac relații, să învăț un lucru nou, să fac câte ceva care mă incomodează, dar care îmi poate fi util în viitor.

Dar românul are șef român.

În genere evit să am șefi români la jobul principal pentru că românii preferă să te pună de la programare web la spălatul vaselor, dacă așa pot micșora costurile. Șeful român, dacă face parte din grupul celor ce suferă de șefie și este un prost total, poate duce firma de râpă și alungă oamenii buni. Mai rămân numai lingăii, dar asta este altă poveste.

Dar românul nu vrea să asculte de ceva sfaturi.

De ce să asculte de sfaturi? El știe că dacă este plătit prost, lucru foarte probabil la noi, atunci el trebuie să facă muncă proastă. De ce merită să faci treaba bine? Pentru că, așa cum zice și Dorin aici, ajuți la bunăstarea generală.

Un sfat-două:
– nu-ți place locul de muncă, schimbă-l
– învață ceva nou, poate chiar foarte diferit de ceea ce faci acum
– fă-ți munca bine, oriunde ai fi
– nu motiva faptele tale rele spunând că și alții (mai mari) fac la fel
– caută să faci parte din grupuri de oameni care au un hobby, fă-ți un hobby și tine-te de el
– citeșțe orice, dar măcar citește.

Dar românul… poate că se va schimba.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Vlog: despre români, muncă și plată proastă | Manuel Cheta - 01. Jul, 2015

    […] De la ce a pornit comentariul: de la discuția despre români și muncă. […]