“Vai, dar urăști copiii”

Nu, doar că alți copii în afară de ai mei îmi sunt indiferenți. La fel cum îmi sunt indiferente femei, bărbați, orașe, țări cu care nu am de-a face.

Este un lucru natural să spun că eu as ține la viitorii mei copii mai mult ca la oricare alt copil. Nu există să iubești pe toată lumea la fel pe cum nu există să urăști pe toată lumea la fel. Puțini sunt oamenii care se pot mândri cu asemenea performanță.

Nu urăsc copiii. Dimpotrivă, îmi par a fi ființe mici și simpatice, prea jucăușe pentru gustul și comoditatea mea, dar mereu vesele și pline de viată. Niște buburuze drăguțe, dar mai drăguțe vor fi întotdeauna buburuzele mele.

Expresia din titlu o auzi când o femeie îl toacă pe bărbat la cap că vrea copii iar el ezită ori NU sare în sus de extaz la o asemenea cerere.

Femeile ajung la o anumită perioadă a vietii în care visează, trăiesc, respiră copiii prin toți porii. Nu contează suferința de apoi când stau mult între scutece și când îi ciufulesc pe cei mici cărora le reproșează că “le dă de toate”, cu toate că cei mici nu au cerut să vină pe lume. Tot ce contează este că ele vor “ACUM” și că orice ezitare sau existența unui răspuns sub standardele stabilite este catalogată în mod absolutist drept “ură de copii”.

Legat de iubirea copiilor proprii și indiferența față de alți copii, trebuie să amintesc de un lucru natural în viața animalelor sociale numite oameni: apartenența la grup. Omul, ca animal social, va dori mereu să fie într-un grup anume, fie că grupul se numește “familie”, “bloggeri”, “prieteni de bere” și va face tot ce este caracteristic grupului respectiv pentru a rămâne acolo.

Așa apare dihotomia “noi-ei”, “familie-non-familie”, “România-Africa” și tot așa. Este un lucru natural ca tu să ții la “ai tăi” și să ignori ceea ce este în afara grupului. Îmi va păsa mereu mai mult de faptul că partenera mea s-a tăiat în cuțit decât de faptul că au murit sute de oameni în Africa în ultimele luni.

Tot așa și Pablo Escobar, unul dintre cei mai mari narco-mafioți din America Latină. Își iubea familia și comunitatea în care locuia și ei pe el, deși făcea atât de multe rele cu vânzarea de droguri. Faptul că tu îți iubești rudele și ești indiferent față de alți oameni este un lucru natural, normal și de dorit.

Cum ar fi să iubești tot poporul la fel? Nu ai cum da mâncare tuturora și nu poți crește prea mulți copii odată.

Și mai trebuie amintit un lucru, o diferentă dintre bărbati și femei: bărbații îsi iubesc copiii, dar sunt indiferenți față de copiii altora. Tocmai de aceea vei auzi că sunt destui bărbați care ar refuza o relație cu o femeie care are copii.

Femeile, în schimb, sunt mai iubitoare. Ele pot iubi și copiii străini pe cum îi iubesc pe ai lor. Diferențe de care trebuie ținut cont în discuțiile care ajung la catalogări de genul “urăști copiii”.

PS. Fetelor, aud că deveniți insistente și chiar nițel brutale atunci când vreți copii. Ultimul lucru pe care vreți să îl faceti este să pisați omul la cap. Folosiți tactici subversive și faceți-vă scopul, pentru că nu va ajuta niciodată să ziceti “urăști copiii” sau “nu vrei copii” pe cum mi-a fost dat să aud la o oarece discuție.

One Response to ““Vai, dar urăști copiii””

  1. până să am ocazia să locuiesc în casă cu un bebe (nu era al meu) aveam impresia că orice copil sub 5 ani e doar un animal prost.

    mi-a cam trecut chestia asta, dar subscriu ideii tale, nu cred că pot avea prea multe sentimente fată de copiii vecinilor.