Atomi și proprietate

“O sumă de atomi curioși”. La un moment dat tot trebuia să ajung la noul motto al blogului. Mulți oameni ar descoperi că este greu de înghițit faptul că suntem doar o adunătură de atomi care, la un loc, au generat o ființă care are curiozitate, care poate face artă și este inteligentă.

O vedere naturalistă, materialistă, reducționistă de felul acesta nu pică bine într-o țară de superstițioși și de bolnavi de frică. Este imposibil ca o colecție de “ceva” care nu are inteligență, ci doar există, să genereze conștiință de sine. Tocmai de aceea cei care cred în existența sufletului ca fiind o emanație supra-naturală vor avea o surpriză când va apare primul robot conștient de existența sa.

Dar divaghez.

Atomii ăștia curioși au fost măcinati de o întrebare pusă de un prieten de-al meu, acum ceva luni: “tu, ca om, ca ființă care te-ai aciuat pe un teren anume, de unde și până unde consideri acel loc at tău, proprietatea ta?!” Mi se pare o întrebare validă și răspunsul normal ar fi: nu îți aparține. Da, invoci “dreptul primului venit”, dar ideea de drepturi este valabilă doar în context uman, nu natural.

În context uman avem “drepturi” iar in context natural aplicăm dictonul: “pentru că vrem și pentru că putem”. Și acolo este legitimitatea noastră pe această planetă.

Ce te face să crezi că “deții” ceva? Tu nu ai creat atomii din tine, așa că nu poți zice că îți aparții. Sau laptopul sau telefonul. Noi nu am creat atomii din ele, ci doar i-am mutat de colo-colo. Tot ce plătim plătim pentru faptul că au fost manipulați niște atomi dintr-un loc în altul, nu pentru a fost “creat” ceva.

La fel ca în mediul digital. Tu nu “deții” un program sau joc anume. Tu primești “licență” de folosire.

Desigur, ideea de proprietate este complexă și tocmai existența fenomenului ne permite să evoluăm. Proprietate asupra gândurilor noastre? Noi luăm decizia cu 4 s înainte de a fi conștienți de asta. Proprietate asupra cetățeniei noastre? Nu. Tu primeși “licență de a locui” într-o țară pe motiv că te-ai născut acolo. Proprietate asupra casei tale? Vine Statul și îți ia casa mâine pentru că vrea să facă autostradă pe acolo.

Am putea spune că nu deținem nimic cu adevărat, ci că avem licență de folosire de la natură. Încerc să mă bucur de licența asta cât mai mult.

Mie mi-e suficient să știu că o colecție de atomi a ajuns o stea și o altă colecție de atomi a ajuns o ființă umană. Am multe de descoperit în singura viață ce o trăiesc, așa că îmi arog dreptul de a învăța cât mai mult și de a greși pe parcurs. Și fac asta știind că la un număr de ani după moartea mea nimeni nu va ști că am existat. Este ok.

2 Responses to “Atomi și proprietate”

  1. Hmmm.. nu cred că “dreptul de proprietate” sau “dreptul primului venit” se aplică doar în mediul uman.

    Dezvoltă puţin privind în jur, animalele au un teritoriu pe care îl ocupă şi îl apără de intruşi, plantele de asemenea, elementele chimice… până la ultima particică de materie şi chiar energie. Toate ocupă un spaţiu / moment în timp.

    Că nu stăm noi de vorbă cu animalele, plantele, compuşi chimici, etc e o altă poveste.

    Până la urmă fiind toţi compuşi din atomi, aceleaşi reguli se aplică tuturor.

    • Manuel Cheta 14. Aug, 2015 at 12:19

      Da, se aplică tuturora regulile astea. Ziceam de oameni pentru că mi-a fost mai simplu să scriu despre subiectul ăsta decât despre animale ori orice altceva.