“Noi, britanicii”

Pe Facebook am lăsat următorul comentariu, ca revelație de dimineață:

LOL, momentul ăla în care îmi aduc aminte că fostul coleg de cameră, cel din Mauritania care primise cetățenia britanică, se referea la el în modul ăsta: “noi, britanicii, nu vrem ca est-europenii să aibe acces așa de ușor la UK”.

Ce nu știe el este că nu va fi britanic în veci. Are drept de a locui și de a trăi în UK, dar ctățenia nu îi conferă automat și statutul de britanic. Auzi, “noi, britanicii” :))

Tot așa am mai dat de români plecați fie prin UK, SUA sau Germania și care se refereau la ei înșisi drept “noi [inserează nația]”. Este ca și cum oamenii respectivi au pierdut tot “românismul” din ei când au primit cetățenia. Te distrează așa oameni și îți arată că ei trăiesc o iluzie: nu poți fi considerat și nu vei fi considerat ca parte a nației X, chiar dacă tu ai cetățenia.

Nici tu și nici plozii tăi nu vor fi “nația X” și ăsta ar trebui să fie un lucru pe care orice imigrant ar trebui să îl bage la cap. Tot așa cum nici eu nu am uitat de România cum am trecut granița, în exact același fel oamenii de aici, din Londra, nu mă vor considera britanic nici dacă aș avea, la un moment dat, cetățenia.

Mă distrează când văd așa atitudini pe care le denumesc, în lipsă de altă expresie, ca fiind ipocrite. Nu este cel mai potrivit cuvânt, dar se apropie.

Cum zice vorba românului: “ce iese din pisică șoareci mănâncă”.

Chestia asta cu cetățenia și apartanența la o nație anume devine o chestiune importantă doar după ce pleci din țară pentru un timp ceva mai îndelungat, adică ani.

Ca de exemplu, dacă pleci din țara ta să lucrezi un timp în altă țară, tu ar trebui să fii numit expat, nu imigrant. Clasificiarea generală este asta:
– imigrant este acela care pleacă din țara sa pentru a se stabili în altă țară, deci cam rupe relația cu țara sa iar
– expat este acela care locuiește în altă țară decât țara natală.

Majoritatea dintre românii din UK sunt expați, nu imigranți, după clasificarea asta. Indiferent că ești expat sau imigrant un lucru rămâne: nu vei fi parte din nația țării în care te duci nici tu, nici copiii tăi. Atunci când ții bine minte lucrul acesta știi cum să-ți ajustezi discursul: nu sunt eu, britanicul, ci eu, românul cu cetățenie britanică, de exemplu.

Oricum, la faza cu brexitul cea mai idioată treabă a fost tocmai imigranți care au votat pentru campania Leave în sperața că alți imigranți, în special cei din Europa Centru-Est, nu vor veni aici. Ipocriți cu toții.

Auzi, “noi, britanicii”, și tu ești de o nație care are zero legături cu “britanismul”.

3 Responses to ““Noi, britanicii””

  1. au votat o gramada de români cu Leave, nu pot sa înțeleg de ce 😉 apoi se plangeau pe facebook de UKIP, ca ii discrimineaza :)))))

  2. “ar lasa Europa expusa unei dominari a Germaniei pe care Germania nu o vrea si pe care nimeni altcineva nu o vrea. Noi suntem singura putere de echilibru credibila in masura sa stam alaturi de Franta in ideea acestui concept de balanta a puterilor” ar crea un precedent care nu stim unde ar putea duce. Fortele euro-sceptice, care exista in multe membre ale UE, ar fi incurajate. Criza UE nu s-ar termina, ci s-ar accentua.