Azi a fost un atac terorist la 3 km de locul meu de muncă

Nu este o noutate pentru cititorii sau ascultătorii mei că lucrez în The Shard, care este la 3,5 kilometri de Westminster Bridge și de Houses of Parliament. În jurul orei 2:40PM, pe 22 martie 2017 un individ a intrat cu un 4×4 intenționat în pietonii de pe Westminster Bridge, a rănit 20 de oameni, s-a oprit cu mașina într-un zid, a înjunghiat un polițist și apoi a fost împușcat când a încercat să intre în Parlamentul UK. Este considerat un atac terorist.

Atacatorul, “asiatic”, adică posibil pakistanez, afganistan, iraqian ori altceva din zona Orientului Mijlociu a fost ucis de polițiștii înarmați de la fata locului. Polițistul înjunghiat a murit și el. Alți doi oameni, dintre cei loviți pe pod, au murit. Printre cei răniți se află elevi francezi și 2 români.

Este cel mai sângeros atac de la cel din 2005, de pe 7 iulie, când au murit 56 de oameni.

Eram la muncă la ora aia și, când am citit pe grupul de Slack, am crezut că a fost doar un accident de mașină. Apoi toată echipa a stat cu ochii țintă la articolul de pe Guardian care era actualizat o data la câteva minute.

Vorba aia, ziceam că așa ceva se va întâmpla, toți au avertizat că vine și vremea Londrei și iată că necazul a venit.

Este drept, dacă la ora 12-1PM mergi pe London Bridge, dinspre Shard spre Bank sau înapoi, nu ai loc de trecut. E plin ochi trotuarul. Când văd ambuteiaje îmi fac mereu griji pentru că Londra are o istorie atacurilor teroriste îndelungată. Nu e ca și cum asemenea fenomene sunt o surpriză.

Colegii britanici de la muncă era relaxați. Unul-doi au zis “wow, nu mă așteptam”, dar colegii străini, gen greci, italieni, ruși și eu păream mai speriați pe acolo. Calmi, dar speriați.

Nu auzi asemenea grozăvii prin Brașov. Este eveniment național când cineva e înjunghiat acolo. În schimb, Londra vede moarte destul de des: 2-3 oameni mor înjunghiați săptămânal. Gang related, mostly. În ultima săptămână au avut loc două asasinate. Adică au venit indivizii cu pistoale și și-au împușcat victima în cap. Gang related, mafia style.

Anumite zone din Londra gen Barking, Ilford, Dagenham, zone sărace din estul orașului, sunt obișnuite cu violență și cu crime. Per total, terorismul a făcut puține victime în ultimii 10 ani comparativ cu crimele celor 181 de găști de cartier din Londra. Știu despre asta pentru că urmăresc îndeaproape știrile. Tocmai de aia fac podcastul Un român în Londra.

Revenind la atacul terorist de azi, MI5, SRI-ul britanic, a recunoscut că nu are logistica necesară să urmărească toți presupușii teroriști, ci doar pe cei de pe lista de priorități. Sunt destui care se vor întoarce din Iraq, mai ales că ISIS va fi distrusă în lunile ce urmează.

Londra nu a văzut ultimul atac pe anul acesta. Trebuie să îmi iau măsuri de siguranță ca să evit zonele de interes mare și cele aglomerate. 4 oameni morți și 20 de răniți au adus reclamă extrem de mare terorismului. Imaginează-ți ce înseamnă să intre un individ cu rucsacul plin de Semtex în stația London Bridge, dimineața la ora 9:00 când se strâng atât de mulți oameni uneori încât barierele automate sunt blocate și rândurile ajung până în stradă. Sitting motherfucking ducks.

Nu sunt terorizat, dar nici foarte calm. Sunt îngrijorat pentru că nu știi când nimerești în secunda greșită în locul greșit. Din păcate, pe lângă faptul că ești departe de cei dragi în orașe ca Londra îți mai faci griji să nu ajungi pe bucăți la muncă. Life is life, cum zice melodia.

Londonezii își văd liniștiți de viață. Tot la fel de alerți când fug de colo-colo, tot îmbrăcați chic, tot calmi. Ei știu că terorismul nu îi va ține în casă și își văd mai departe de viață. Pentru cineva care a văzut chestii de genul doar la TV, să fii la 3,5 km de locul unui atac terorist este puțin cam prea aproape. Să nu uit că Shard este, și el, un punct de atracție, o gară pe unde trec mulți oameni zilnic.

Comments are closed.