Un român în Londra: mici aventuri

Sunt de aproape doi ani în Londra și încă descopăr multe despre britanici: obiceiuri, mod de lucru, istorie. Londra este o țară în sine și voi petrece multe week-end-uri vizitând locuri și învățând cât de mult se poate despre lumea de aici.

Unul dintre motivele pentru care sunt aici este să învăț care este diferența dintre România și UK. Nu pot fi sta liniștit pe un salariu de 6-7 ori mai mare decât în Romănia. Vreau să aflu ce a făcut UK diferit de România. După ce aflu anunț pe blog, promit.

Legat de aventurile și descoperirile mele despre Londra, afli multe din podcastul pe care îl fac: Un român în Londra.

Fiind într-un loc atât de divers precum Londra, unde în aceeași casă am colegi britanici, italieni și indieni și unde la muncă am colegi din 25 de nații diferite, ești pus în situații inedite. Învăț despre culturile oamenilor, despre locurile din care provin și le povestesc despre Brașov, un oraș curat, vestic, frumos care merită vizitat. Și despre gustoasele legume românești, mici, bere.

Prima situație inedită de care vreau să povestesc este descoperirea făcută în noiembrie 2015, la o lună după ce sosisem în UK: eram vizitat în pat de ploșnițe. Nu știam că există așa ceva. După ce am dezinfectat camera complet și am rupt patul de lemn în bucăți am avut o viață liniștită.

Nu la mult timp după vizita ploșnițelor am dat de o gripă soră cu moartea. În Brașov aveam doar răceli simple o dată la ceva ani. Aici am avut o gripă urâtă ce nu îmi permitea să dorm. Anul următor mi-am făcut vaccinul antigripal la farmacia Boots fără comentarii. Am scăpat de gripă anul acesta.

Căldurile. Căldurile din Brașov par mai suportabile. Aici stai și noaptea cu geamul deschis și tot simți că te îneci. Este drept că și casa în care stau ține frig iarna și cald vara. Ghinionul meu.

Tot legat de căldură este periculos să mergi cu metroul vara. Există un motiv foarte bun pentru care mai toți londonezii poartă rucsac: au o umbrelă și ceva apă în el. Anul trecut, tocmai în perioada căldurilor am făcut imprudența să merg cu metroul. Aerul este insuportabil, toată lumea transpiră. La un moment dat începusem să mă preling pe lângă bara de care mă țineam. Imaginează-ți: om la doi metri, 125 de kile să se înmoaie în halul ăla. Mai dura călătoria alte 10 secunde, mă trezeau oamenii cu palme peste ochi. S-a deschis ușa exact la timp și a venit aer proaspăt.

Fiind într-un loc atât de diferit comparativ cu Brașovu, mai ales cu multele tipuri de fast-food-uri din toată lumea, sunt tentat să încerc tot felul de mâncăruri. Sunt destui oameni care au venit în Londra ca să descopere că au alergie la cine-știe-ce tipuri de semințe pe care nu le au în țara lor. Când iau ceva nou stau și mănânc cu grijă. Nu am alergii, dar nu ști niciodată ce te paște după ce halești un sandviș exotic cu poftă.

Cea mai recentă aventură: mâncărime în zona gâtului provocată de ceva ciupercă. Folosesc Canesten precum folosesc preoții tămâia: cu religiozitate, cu orarul respectat la minut. Asta nu știu de unde o mai am, dar nu este greu de imaginat că vei prinde ceva bacterie, ciupercă sau virus în metrou. Doar mă întâlnesc cu mii de oameni în drum spre muncă, deși fac tot posibilul să evit mulțimile de oameni din motive evidente de terorism.

Nu știu alți români cum sunt, dar cred că și ei au trecut prin experiențe similare la schimbarea mediului. Brașovul este cât un cartier amărât al Londrei, așa că nu ai parte de situații prea diferite de la o zi la alta.

Cu toate astea Londra este super faină, cu multe lucruri de făcut, cu perspective de carieră extrem de bune, mai ales dacă lucrezi în IT.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Cum este viața în Londra? | Manuel Cheța - 27. Sep, 2017

    […] Londra poți avea mici aventuri, de la boli cu care nu te-ai întâlnit de mult timp la atacuri pe stradă, ori te bucuri că nu ai fost în locul nepotrivit la momentul nepotrivit cum a fost cazul atacului […]