Cauți chirie decentă în Londra? Baftă.

Un lucru la care nu te aștepți când vii în Londra pentru prima dată din Brașov este lipsa curățeniei și chiriile jalnice care se găsesc la tot locul. Deși lumea laudă Londra ca fiind mai curată decât Paris sau Bruxelles, comparativ cu Brașovul lasă mut de dorit.

Și mai lasă de dorit și la capitolul chirii.

Dacă dorești să stai într-o chirie decentă și într-o zonă în care să te simți relativ în siguranță, atunci ai mult de lucrat.

Cele mai multe chirii pentru studio-uri sau garsoniere sunt administrate de agenții și agențiile respective sunt la fel de enervante precum cele din România. Asta la o chirie de 7 ori mai mare pentru un spațiu de trei ori mai mic.

Condițiile, în cele mai multe cazuri, sunt aproape OK, dar nu există stimulent pentru a face chiriile ceva decent. De ce ai investi bani în a crea locuri faine când stau o groază de oameni aliniați să se mute acum? Cererea uriașă menține calitatea îndoielnică a chiriilor.

Agențiile știu că este cerere mare, proprietarii știu asta, clienții nu își bat capul prea mult să caute ceva decent. Dacă faci greșeala asta, atunci cauți ca mine mai bine de două luni un loc decent în zona care te interesează. Așa cum pățesc acum. Prefer să caut mai mult pentru a găsi ceva bun.

Un studio în zona Isle of Dogs/Canary Wharf te costă 1300 – 1500 de lire pe lună. O garsonieră tot pe acolo sau puțin mai mult. Prefer zona asta pentru că este mai liniștită, greu accesibilă, cu infracționalitate mai mică și locuri chiar faine de vizitat.

Găsisem loc bunicel, dar cei de la agenție au sperat să obțină mai mulți bani de la mine. Dacă pui prețul 1300 de lire chiria pe lună și sunt de acord cu acel preț, crezi că voi accepta să dau mai mult, ca la licitație, doar pentru că tu îmi zici în SMS că sunt și alți doritori și că dau mai mult? Nope.

De ce este o idee proastă să dai bani peste suma agreată inițial? Pentru că, dacă în loc de 1300 tu accepți să dai 1400, atunci banii de garanție, 6 săptămâni de chirie, nu mai sunt 1950 (1800 în destule cazuri), ci urcă la 2100. Mai pui comisionul agenției de 400 – 500 de lire, apoi utilitățile și îți dai seama de ce arde așa de mult la buzunar. Nu, chiar doare!

Desigur, poți sta și în zone departe la Nord sau Est unde chiriile sunt la jumătate de preț, dar acolo nu îndrăznești să lași perechea singură la cumpărături, zonele sunt dubioase și petreci o oră pe metrou numai ca să ajungi la muncă. Plus și minus.

Evit agențiile care fac licitații cu mine. Ultima care mi-a zis dacă vreau să dau în plus pentru că au și alți interesați a primit răspunsul ăsta de la mine: “Nope. Final price. Thanks”. Altora le voi trimite următorul mesaj: “I’ll increase my offer with 1 quid”. Quid înseamnă liră.

În multe locuri, dacă tu cauți chirie cu contract legal și toate cele, trebuie să te aștepți la următoarele:
– costuri: 400-500 de lire comisionul agenției, plata pe o lună înainte, plata a 6 săptămâni de chirie drept garanție
– cerințe: să le prezinți pașaport ca să știe că ești aici în mod legal, referințe de la muncă, referințe de la vechea chirie, extras de cont de la bancă pe post de dovadă de adresă (proof of address) și ca să arăți că îți permiți plata chiriei.

Tu, pe de altă parte ceri:
– să știi detaliile proprietarului (le poți afla și de la linkul Guvernului UK dacă știi număr de apartament)
– banii de garanție să fie protejați de o firmă terță numită deposit scheme (exemplu mydeposit, banii de garanție NU trebuie ținuți de agenție sau de proprietar, e ilegal)

Unele agenții fac chestiuni foarte dubioase, cum a fost una chiar ieri: treceai detaliile tale în formularul de ofertă, dar cereau și detaliile de card tocmai acolo, pe foaie. Nu am fost de acord. Când se cer asemenea detalii refuzi și ceri să plătești la firmă ori să dea ei sort code/account number de la banca lor.

Agenții cu care am stat de vorbă și impresia pe care mi-au făcut-o:
– mi se par OK: Foxtons, Knight Frank, Mogan Randall (te duc cu mașina la locul de vizitat de la sediul lor, ținută înaltă), OpenRent (un fel de asociație a proprietarilor, garanția cerută e mai mică)
– nu cele mai OK: Reiss Samuels (au avut două reclame la locuri care fuseseră deja date și nu le-au dat jos nici după ce am atras atenția asupra uneia dintre ele), Madley Property (cei care cereau detaliile de card direct pe foaie și făceau licitație prin SMS), Chase Evans: am semnat cu ei pentru garsonieră, dar sunt lenți în a răspunde la emailuri, foarte lenți.
– neutru: nu am mai ajuns să am meeting cu ei – Franklyn James și Fisks Docklands

Este drept că putem zice DA la prima chirie, dar asta înseamnă să nu ne respectăm munca și banii munciți.

Vrei să mă despart de banii mei? Atunci dă-mi ceva bun la schimb.

Trackbacks/Pingbacks

  1. De duminică: boy & bear de la Pogo | Manuel Cheța - 03. Sep, 2017

    […] mulți știu deja, căutatul chiriilor în Londra este un chin și o loterie. Din fericire avem aici internet bun de la Hyperoptic și îmi pot […]