Despre Bacalaureat, un SF românesc creat de Ovidiu Eftimie

Ovidiu a scris un nou roman SF numit Bacalaureat în care agentul SRI Popescu luptă din nou împotriva extratereștrilor. Acum nu mai este vorba de ființe pandimensionale sau despre îngeri căzuți. Acțiunea este mai “normală”, deși nimic nu poate fi normal în Universul inventat de Ovidiu.

Este drept că mă așteptam să fie mai lung romanul. La modul în care începuse să creeze atmosfera m-aș fi așteptat să fie de vreo 300 de pagini. Acțiunea pentru care sincer am cumpărat cartea apare abia pe la jumătatea cărții și este scurtă. Mi-ar fi plăcut să văd mai multă acțiune, poate un Popescu care fură o navă extraterestră sau ceva de genul.

Desigur, la situația României de azi trebuie să zicem mersi că Ovidiu a imaginat un Logan care poate doborâ o navă extraterestră. Aici m-a luat prin surprindere.

Romanul are puternice referințe culturale și de societate relevante în momentul de față. Ai putea zice că este un documentar istoric al situației României dacă scoți SF-ul și multitudinea de parizer și ciment din cadru.

Bacalaureat este nițel mai așezat decât prequelul său, Arhanghelul Raul, și poate din cauza asta are mai puține secvențe comice față de cealaltă carte. Oricum, acum știm că o vorbă celebră va răsuna în toată galaxia datorită țiganului care a fost ales să fie păzitorul sectorului acestuia de galaxie: “Țigan e mă-ta!”

Bacalaureat se vrea un fel de test pentru români, mai ales la partea cu rasismul și cu țiganii. Aici ai de-a face cu țigani care chiar muncesc și care luptă pentru a salva planeta de extratereștrii răi. Ba chiar, unul dintre ei cheamă ajutor intergalactic. Spre deosebire de emisiuni de la ProTV sau alte locuri în care țiganii sunt văzuți ca victime, Bacalaureat prezintă o altă față a țiganilor, cea în care ai de-a face cu o familie de oameni care se susțin unii pe alții și care muncesc cum pot, ba chiar oameni care au ieșit din situația dificilă și au terminat un liceu și au făcut o calificare.

Mi s-a părut simpatică situația în care tatăl țigan reușește să taie o navă extraterestră cu flexul. Sau cea în care parizerul arhicunoscut în lume creștea de unul singur într-o peșteră de lângă un oraș mic de tot.

Inițial Ovidiu vroia să scrie Bacalaureat, dar a scris Arhanghelul Raul ca să își ascută penița. Bacalaureat nu se ridică la nivelul celeilalte cărți, dar lasă loc de mai bine, cere o continuare. În câteva ore citești toată cartea și te întrebi ce s-a întâmplat cu postumanul, unde va fi trimis acum Popescu, ce se întâmplă cu țiganul trimis prin galaxie și tot așa.

Putea fi mai multă acțiune, romanul mai lung, ceva mai comic, așa cum ne-a obișnuit Ovidiu, dar este o continuare bună, un semn bun. Aștept următoarea carte, că doar acțiunea nu se termină aici. El ar putea scrie liniștit ceva de genul Ship series scris de Jerry Aubin, unde ni se povestește despre viața unei nave construite într-un asteroid plecată să colonizeze Universul.

Oricum, Bacalaureat trebuie luat ca o parodie a României de azi prin care se explică de ce se petrec lucrurile atât de anormal pe meleagurile noastre. Este imposibil să găsești așa de multă prostie sau mitocănie ori corupție pe o suprafață așa de mică, așa că extratereștrii par a fi o opțiune numai bună de explorat. Să vedem când ne vom lua Bacalaureatul pe bune ca societate. Atunci când vor zbura porcii cu mitraliere laser în mână.

Ovidiu este un fel de Caragiale modern și, sper eu, peste ani și ani copiii vor putea citi năzbâtiile lui la secțiunea de lecturi facultative.

No comments yet... Be the first to leave a reply!