Tehnologia explicată: g-sync, LED-uri și panouri solare, fibrele optice, DLSS în jocuri video, RTX vs global illumination

Cred că era vremea de un nou articol de genul. Folosesc articolele astea pe post de semn de carte pentru viitor, când nu țin minte ce face un anumit lucru interesant și intru pe blogul meu să îl caut.

Multe dintre lucrurile pe care le pun în asemenea articole țin de computere și gaming, clar. Dacă îți place ceea ce vezi, nu uita să dai un share.

Cum funcționează ledurile și care este legătura lor cu panourile solare?

Ledurile aka light emitting diode funcționează diferit fată de becurile cu incandescență și, un lucru interesant, pot fi oprite și pornite de 400 de milioane de ori pe secundă. Tocmai de aceea sunt folosite în sisteme LiFi, transmisie a datelor via laser, de exemplu.

Dat fiind că modul de funcționare a ledurilor este oarecum asemănător panourilor solare, în filmul de mai jos poți vedea de ce, într-un fel, panourile solare sunt opusul ledurilor.

Cum se face post-procesare de tipul blur în jocurile video?

Este o setare pe care nu am folosit-o niciodată pentru că vreau să văd tot cât mai clar, nu să mi se blureze imaginile când mă joc.

Efectul de post-procesare numit blur implică ceva matematică și procesare la nixel de pixel (don’t they all?) și caută să amestece cumva culorile unui pixel cu a pixelilor din zonă. Chestie deșteaptă, dacă stai și te gândești. De preferat să folosești lens blur, nu gaussian blur.

Cum funcționează fibra optică?

Fibra optică este un fir de sticlă extrem de subțire și foarte flexibil. Se folosește de fenomenul numit refracție internă totală pentru a transmite lumina de-a lungul firului de fibră optică datorită unghiului sub care este transmis fașciculul de lumină și a stratului care acoperă fibra optică. Poți transmite gigabiți de date printr-un singur fir de genul.

Ce este DLSS aka Deep Learning Super-Sampling cu care se laudă nVidia?

Odată cu apariția gamei de plăci video RTX de la nVidia, au apărut setări noi în jocuri de genul Batlefield V. Una este RTX, adică iluminarea scenelor în timp real prin urmărirea traseului pe care fiecare rază de lumină o ia de la sursa la ochii tăi (ecranul monitorului, mai precis) și cealaltă este DLSS, un alt mod de a face anti-aliasing (generare de colțuri și margini cât mai fidele realității) prin care se folosește de rețele neuronale (AI) pentru a crea imaginea finală.

Desigur, nVidia nu folosește AI direct în placa video pentru a antrena AI-ul, ci producătorii de jocuri video trimit jocuri la ei și inginerii de la nVidia pun AI-ul la lucru pentru a-l antrena în recunoașterea tiparelor și generarea de anti-aliasing numai bun de folosit. Un asemenea model este atunci inclus în drivele nVidia iar partea de tensor-core din placa video va utiliza acel model când pornești setarea DLSS în jocul video.

Diferența dintre global illumination și RTX

Dacă la RTX treburile stau destul de clar, adică imaginea generată ține cont de calea razei de lumină, în cazul global illumination se aplică ceva trucuri pentru a crea iluzia unor iluminări și umbre cât mai realiste.

Nici în cazul RTX nu este totul perfect pentru că ceea ce se folosește acum este un hybrid-RTX, adică anumite calcule sunt făcute în timp real, dar chipurile RTX vin deja un modele antrenate pe tot felul de scene cu lumini în ele.

La global ilumination se face procesarea luminilor și umbrelor dinainte de publicarea jocului iar efectul este chiar foarte bun. la RTX luminile și umbrele sunt calculate “pe loc”.

Gamer’s Nexus are mereu filme foarte informative din lumea pc&gaming și ei merg direct la sursă. În plus, verifică informațiile și fac testele chiar ei înșiși, așa cum vezi și în filmul de mai jos.

Ce este tehnologie g-sync?

Tom’s Hardware explică:
“G-sync este un tip de tehnologie de sincronizare adaptivă a monitoarelor […] care elimină rupturile de imagine din ecrane și ajută la redarea imaginilor în mod fluid, fără salturi între cadre.”

Așa cum vezi în filmul de mai jos problema principală aici este faptul că placa video generează imagini la viteze diferite de la o secundă la alta. Uneori ai 100 de cadre pe secundă, alteori ai 20 de cadre pe secundă. Monitoarele obișnuite redau imagini doar la un număr fix de cadre pe secundă, de obicei 60 fps (cadre pe secundă).

Din cauza diferenței dintre placa video și monitor vei vedea că imaginile prezentate au rupturi. Dacă folosești v-sync ON, atunci nu mai ai rupturi, dar problema cu care te vei confrunta vor fi salturile între cadre, de exemplu sare de la cadrul 7 la 20 și nici atunci nu ai o experiență bună de joc.

Așa au apărut monitoarele de gaming cu adaptive sync, freesync (AMD) și g-sync (nVidia). Pentru g-sync trebuie să folosești neapărat porturi DP, DisplayPort. Nu merge cu HDMI.

No comments yet... Be the first to leave a reply!