Emotii ca Paolo Rossi. Presupusul sau rol in infamul scandal al pariurilor Totonero i-a adus atacantului dezonor national, precum si interdictia de doi ani de la fotbal.
Intoarcerea sa la Cupa Mondiala din 1982 a transformat totusi acea rusine in incantare, in timp ce a revenit pentru a castiga Balul de Aur si Cizma de Aur, ajutand Italia sa obtina al treilea titlu de Cupa Mondiala in acest proces. Bilantul sau de sase goluri a inclus un hat-trick impotriva unei mari echipe braziliene intr-unul dintre cele mai bune meciuri ale Cupei Mondiale, doua goluri in semifinala si altul in finala.
1982 a fost anul lui Rossi. Dupa ce a dominat ultimele etape ale Cupei Mondiale, a primit Balonul de Aur si a fost numit Jucatorul Mondial al Anului, consolidandu-si locul in istoria fotbalului.
6. Giacinto Facchetti (1963-77, 94 de capete, 3 goluri)
Considerat pe scara larga unul dintre primii fundasi laterali atacanti, Giacinto Facchetti a jucat un rol crucial in dezvoltarea pozitiei. De asemenea, a jucat un rol crucial pentru Italia si Inter Milano timp de un deceniu si jumatate.
Numarul sau de 94 de capete, dintre care 70 de capitan, a fost un record la momentul retragerii sale si a cuprins trei Cupe Mondiale si campania victorioasa a Campionatului European din Italia in 1968.
El i-a condus pe Azzurri la finala Cupei Mondiale din 1970, unde s-au confruntat cu o echipa braziliana de neoprit, inclusiv Pele si Jairzinho si, la nivel de club, a fost considerat o astfel de icoana pentru Inter Milano, incat i-au retras numarul camasei dupa moartea sa.
Facchetti a fost clasat pe locul al patrulea in lista „Top zece fundasi stangi ai tuturor timpurilor”.
5. Dino Zoff (1968-83, 112 majuscule)
Numit al treilea cel mai mare portar al secolului XX, Dino Zoff ramane cel mai in varsta jucator care a castigat vreodata Cupa Mondiala, facand acest lucru in 1982, la 40 de ani.
Intoarceti-va de la 14 ani pana in 1968 si Zoff ridica medalia castigatorului la Campionatele Europene dupa doar patru capace pentru Azzurri. El detine recordul pentru cea mai lunga perioada de timp fara a accepta un gol international (1142 minute), o isprava superba incheiata de cea mai putin probabila sursa – jucatorul haitian Manno Sanon.
In 2003, Federatia Italiana de Fotbal l-a numit cel mai mare jucator italian din ultimii 50 de ani, iar mai recent a fost clasat pe locul cinci in lista „Top 10 Portari din toate timpurile”.
4. Franco Baresi (1982-94, 82 de capete, 1 gol)
In mod uimitor, pentru un jucator atat de venerat in fotbalul italian de astazi, debutul in Cupa Mondiala a lui Franco Baresi nu a sosit pana in 1990, in mare parte datorita prezentei lui Gaetano Scirea in pozitia preferata a lui Baresi.
Baresi a facut parte din echipa victorioasa din 1982, desi nu a jucat in turneu, la fel ca si echipele din 1990 si 1994, din care ultima a ajuns in finala, urmand sa fie batuta de Brazilia la penalty-uri.
Cu 628 de aparitii la Milano de-a lungul unei cariere de 20 de ani la club, Baresi a avut si mai mult succes pe plan intern decat a avut pe plan international. https://badbaddog.com/forum/index.php?action=profile;area=forumprofile;u=186193 Locul sau ca legenda milaneza a fost confirmat dupa ce i-au retras numarul camasii.
Baresi s-a clasat pe locul trei in lista „Top 10 aparatori centrali ai tuturor timpurilor”.
3. Roberto Baggio (1988-2004, 56 de capete, 27 de goluri)
Roberto Baggio, alias “Coada de cal divina”, este un jucator cunoscut la fel de mult pentru o lovitura de pedeapsa ca si pentru calitatea sa imensa. Penalizarea a fost una semnificativa, deoarece a pierdut finala Cupei Mondiale din 1994 pentru Italia.
Aceasta pune pata pe o cariera altfel magnifica, in care a marcat peste 300 de goluri de cariera la nivel de club, primul italian care a facut acest lucru in peste 50 de ani, 27 de goluri la nivel international, al patrulea cel mai mare numar din istoria fotbalului italian si a castigat premiile Balonul de Aur si Fotbalistul Mondial al Anului in 1993. Baggio este, de asemenea, singurul italian care a marcat la trei Cupe Mondiale (1990, ’94 si ’98) si a fost inclus in Italia, Juventus si Brescia All -Time XI echipe.
2. Paolo Maldini (1988-2002, 126 de capse, 7 goluri)
Cuvantul „legenda” abia pare sa-l acopere pe Paolo Maldini. Timp de 25 de ani a fost un stalwart la Milano si timp de 14 ani a dus aceasta forma la nivel international. Numarul sau de 126 de capace a fost un record cand s-a retras, iar numarul sau de 74 de capitan ramane un record pana in prezent.
Maldini a participat la patru Cupe Mondiale (1990, ’94, ’98 si 2002), precum si la trei Campionate Europene (1988, ’96 si 2000), ultimul dintre care a condus Italia in finala, fiind doar batut de Franta lui Zinedine Zidane.
El a facut mai multe aparitii in Serie A, Liga Campionilor si pentru Milan decat orice alt jucator din istorie si, de asemenea, si-a retras tricoul numarul trei de la clubul cu care si-a petrecut intreaga cariera.
Maldini a fost clasat ca cel mai bun fundas stang vreodata in lista „Top 10 fundasi stangi ai tuturor timpurilor”.
1. Giuseppe Meazza (1930-39, 53 de capete, 33 de goluri)
Pentru o tara atat de renumita pentru fotbalul defensiv, unii ar putea fi surprinsi de faptul ca cel mai mare jucator al lor vreodata este de fapt un jucator atacant, dar Giuseppe Meazza este mai mult decat meritoriu.
Acesta a fost efectul sau asupra fotbalului italian si, in special, Inter Milano, incat stadionul impartit de Inter si AC Milan, mai cunoscut sub numele de San Siro, este numit oficial Stadio Giuseppe Meazza. Multi din Italia l-au comparat chiar cu Pele.
Meazza a fost membrul cheie al echipelor italiene care au castigat Cupa Mondiala din 1934 si 1938, devenind membru al unui club foarte exclusivist, castigand cel mai mare premiu de fotbal de doua ori. Numarul sau de 33 de goluri internationale este al doilea cel mai mare din istoria fotbalului italian.
Giuseppe Meazza – cel mai mare jucator italian din toate timpurile!
Pentru a vedea alte transe din seria Greatest Ever, faceti clic aici. http://cadets.wycombeaircadets.org/smf/index.php?action=profile;area=forumprofile;u=92946