Cum te descurci cu asta?
Sunt zile in care doar muncesc. Scoate gunoiul, du-te la cumparaturi, joaca-te cu fetele. Rutinele zilnice imi dau un pic mai mult sentiment de normalitate. Stiu ca fetele mele au nevoie de mine Dar sunt si momentele in care ma sfasie. Zilele trecute, vecinul nostru a preluat zapada de pe pragul usii noastre pentru a ne ajuta. Apoi Neele a spus: „Tata facea asta”. Avem in cap atatea imagini care ne intristeaza infinit.
Imi frange inima sa vad ce i-a facut aceasta tumoare fiicei mele in cateva zile.
Mai poti simti ceva ca fericirea?
Sunt micile momente care ma fac fericit: cand fiica mea Neele are o zi destul de buna, se poate juca cu papusile ei Barbie sau chiar poate face un videoclip Tiktok. Ii place atat de mult sa danseze. Dar exista intotdeauna o umbra trista asupra noastra si frica permanenta de a doua zi, cand greata ar putea reveni, aceste dureri de cap si dureri de presiune si aceasta oboseala nesfarsita. Imi frange inima sa vad ce i-a facut aceasta tumoare fiicei mele in cateva zile.
Poti dormi linistit deloc?
Dorm in pat cu fiicele mele pentru ca avem nevoie de aceasta apropiere. Noaptea ma trezesc adesea si o simt pe Neele cu mana, o luminez, verific daca respira si doarme profund. Ziua noastra incepe intotdeauna cu o imbratisare mare. Pentru ca trebuie sa stiu daca se mai poate misca.
Stiind ca iti vei pierde copilul – ce iti face asta?
Ma agatam de gandul ca poate se va intampla un alt miracol pana la urma. Desi prognozele sunt scazute. Poate inca doua luni, poate putin mai mult. Dar inima unei mame nu inceteaza niciodata sa spere. Incerc sa incetinesc timpul – si sunt socat cat de repede trece.
Soarta familiei: Laura vorbeste despre anorexia ei si despre ce a insemnat diagnosticul pentru familia ei!
Gentile de spital ai lui Jonas si Sebastian sunt inca despachetate in casa, iar jachetele lor atarna pe hol de parca tocmai ar fi venit acasa.
Cum iti petreci timpul? Ai vreun plan?
Cand nu mai este mult timp, momentele mici devin importante. Nu mai este noua papusa Barbie, nici macar tatuaje cu sclipici de care Neele a fost mereu atat de fericita. Astazi o face fericita cand facem mestesuguri impreuna. Si poate putem merge din nou la gradina zoologica.
Neele stie ce mai face?
Ea stie ca are din ce a murit fratele ei. Dar stie si ca a mai invins cancerul. Cand avea doi ani, a trebuit sa-i fie indepartata o tumoare de la coapsa, careia i-a supravietuit bine. Uneori spune ca nu ii este frica sa moara pentru ca atunci e cu tatal ei si cu fratele ei. Dar, de fapt, ea ar prefera sa stea cu noi.
S-a anuntat ca boala va reveni?
Da, Neele a suferit dureri de cap severe si s-a impiedicat brusc atat de des. Ea a incercat mereu sa ma calmeze: „O, mami, pur si simplu am alergat prea repede”. Dar inauntru am avut aceasta premonitie proasta, pentru ca asa incepuse cu Jonas.
Jonas a murit de o tumoare pe creier in decembrie 2019, sotul tau Sebastian a murit putin mai tarziu de cancer pulmonar. Ai avut timp macar sa te intristezi?
Nu, totul s-a intamplat atat de repede si in acelasi timp incat cu greu puteam sa respir. Gentile de spital ai lui Jonas si Sebastian sunt inca despachetate in casa, iar jachetele lor atarna pe hol de parca tocmai ar fi venit acasa. Nici macar nu puteam citi cartile comemorative. Pentru asta am nevoie de timp si odihna pe care nu le-am avut in ultimele luni. Pentru ca oroarea nu s-a terminat niciodata. asklent.com
- avstore
- pancakes
- compatibilitate zodii
- vremea bucurești
- bt internet banking
- google translator
- tunsori baieti
- ip 6
- shaorma
- newsweek
- chec
- ciobanesc caucazian
- bubbles shooter
- constanta
- dacia sandero
- blogul lui atanasie
- xnxx.com
- memes
- andra gogan
- formula as
In ziua in care a murit Sebastian, am fost diagnosticata cu cancer la san.
Au plans si medicii.
Ai invins cancerul. Iti permite sufletul putina fericire?
Cand am fost considerat fara cancer dupa mastectomie, am crezut ca am avut cel mai rau moment din viata mea in spate. Imi ingropasesem fiul si sotul, supravietuisem terapiei si interventiilor chirurgicale pentru cancer si tanjeam doar dupa pace si liniste. Pe vremea aceea, sora mea vizita din SUA si am fost la gradina zoologica pentru inghetata cu fetele, Neele si-a facut insigna de inot. Sapte zile de normalitate. Pana in dimineata cand Neele s-a trezit, nu a mai putut sa-si miste partea stanga si scurta noastra fericire s-a prabusit complet: Neele a fost diagnosticata si cu o tumoare pe creier ca a fratelui ei.
Cum a fost pentru medicii care au trebuit sa transmita in continuare aceste diagnostice teribile?
A fost foarte rau. Medicii au plans si ei, dar tot au avut grija de noi intr-un mod emotionant si grijuliu. Imi amintesc inca cum au adus trupul fiului nostru la patul lui Sebastian, ca sa-si ia ramas bun de la copilul sau. Chiar si cel mai curajos profesionist cu greu poate suporta.
Fiica ta cea mica, Lenja, de doar doi ani, este singura din familia ta care nu a mostenit defectul genetic. Asta aduce putina lumina inapoi in viata ta?
Si cum! Dar imi fac griji ce le face istoria familiei noastre sufletelor. Cand tata si fratele ei au murit, ea era prea mica pentru a intelege. Dar cum va face fata pierderii surorii ei? Si ce fel de mama voi fi pentru ea cand totul va veni in mine la un moment dat. Cand golul loveste. Nu stiu daca pot sta in casa noastra unde atatea camere sunt goale. Unde vad copiii vecinilor crescand. Unde fiecare colt tipa la mine Nu stiu daca pot sa o iau. Dar vreau ca micutul meu sa fie bine, sa aiba o copilarie fericita. Si daca asta inseamna ca ea va creste initial libera cu sora mea in America. Pentru ca moartea nu este prezenta acolo.
Uneori ma intreb de ce sunt inca in viata.
Pe Instagram iti impartasesti soarta dificila si astfel misti profund multi oameni. Ajuta asta putin sa facem fata ultimelor luni?
Chiar si foarte. Pentru mine, distribuirea pe retelele de socializare este o forma de terapie. Simpatia incredibila pentru soarta noastra, toate comentariile incurajatoare si iubitoare ma ajuta sa trec peste aceasta perioada dificila.
Durerea se simte diferit?
Sebastian a fost iubirea vietii mele, mi-e dor infinit de el. Mai ales in aceste vremuri grele, mi-e dor de umarul lui puternic. Dar pierderea copilului este si mai rau pentru o mama.
Inca pari atat de curajos si de adunat. Te-au facut puternic si pe tine aceste lovituri groaznice ale sortii?
Nu chiar, pentru ca cred ca momentul dificil in care inteleg cu adevarat ce s-a intamplat este inca inaintea mea. Uneori ma intreb de ce sunt inca in viata, dar fiul si sotul meu au trebuit sa moara si poate imi pierd si eu fiica. Cand au aparut modelele pentru piatra funerara pentru Jonas si Sebastian, a existat si un model cu un substituent pentru Neele. Aproape ca mi-a sfasiat inima. Nu vreau sa ma gandesc inca la ziua de maine. Noi trei suntem in viata – aici si acum. Asta e tot ce conteaza.